Milen. 2 î.e.n. Cristalizarea, în epoca bronzului, într-un vast spaţiu geografic cuprins între Carpaţii Nordici, Marea Neagră, râurile Tisa, Vardar şi Morava, a triburilor indo-europene ale tracilor. Din marea lor masă se va delimita o ramură nordică distinctă, în spaţiul carpato-dunărean, formată de triburile geto-dacilor.
c. 1500. Migrarea triburilor de neam tracic ale misiilor din partea de E a Peninsulei Balcanice spre SE, în Asia Mică. Regiunea de NV a Asiei Mici luată în stăpânire de aceste triburi primeşte numele de Misia, menţionată ca atare şi în poemele homerice.
sec. 13 î.e.n. Pătrunderea în Asia Mică, în contextul marii migraţii egeice, a triburilor frigienilor (sau brigilor), originare din regiunea macedo-tracă. Înaintând în etape şi în grupuri, ei iau locul misiilor, pe care îi izgonesc sau îi asimilează. Statul frigian, cu o experienţă meteorică, devine în sec. 8 hegemon în Asia Mică, prăbuşindu-se în 695 sub loviturile cimerienilor.
milen. 2 (sfârşit) - milen. 1 (început). Triburile trace, care populează o mare parte a Peninsulei Balcanice, constituie totodată majoritatea populaţiei şi în multe insule ale Mării Egee: Samothrace, Naxos, Thasos, Imbros, Lemnos, Cos şi Lesbos. Partea septentrională a Mării Egee se numea la începutul antichităţii şi Mare Thracicum, regiunea strâmtorilor - Bosforul tracic, iar Peninsula Gallipoli era cunoscută drept Chersonesul Tracic. Poemele homerice menţionează numele de Tracia şi cel a două triburi trace: sinţii (din insula Lemnos) şi ciconii din SE Traciei. Tracii apar ca aliaţi ai troienilor, cu un nivel de dezvoltarea socială şi politică apropiat de cel al triburilor elene.
sec. 8 - 7 î.e.n. Bitinii, triburi trace de pe cursul mijlociu al Strymonului, trec, sub presiunea peonilor (vecinii de la apus), în NV Asiei Mici, într-o regiune care primeşte numele de Bitinia (asimilând în parte elementele frigiene întâlnite). Absenţa oricărei referinţe la aceste triburi în poemele homerice pledează pentru ipoteza migraţiei lor în Asia Mică după data încheierii redactării celebrelor opere.
sec. 7 - 6 î.e.n. - În cea de-a doua etapă a Marii colonizări greceşti, ţărmurile nordice ale Mării Egee, Chersonesul Tracic, Propontida (Marea de Marmara), strâmtoarea Bosfor şi ţărmul apusean al Mării Negre, ţinuturi locuite de triburile trace, devin o ţintă predilectă a întreprinzătorilor navigatori eleni. Colonişti din Thasos se aşază în ţinuturile dintre gurile râurilor Strymon şi Nestos (= Mesta). Colonişti din Clazomene întemeiază, la c. 656, oraşul Abdera, iar greci plecaţi din Chios fondează Maroneia. În Chersonesul Tracic iau fiinţă coloniile elene Sestos şi Madytos, iar pe ţărmul asiatic opus Abydos şi Lampsacos. În Propontida, pe ţărmul tracic sunt întemeiate Neapolis, Perinthos, Selymbra, pe cel asiatic - Cizic, Chios şi Astacos. În Bosfor iau fiinţă Byzantion şi Calchedon, ambele ctitorii megariene. Pe ţărmul apusean al Pontului Euxin îşi încep existenţa în sec. 7 oraşele Histria (colonie milesiană) şi Apollonia (=Sozopol), în sec. 6 Tomis şi Callatis. În a doua jumătate a sec. 6 mai iau fiinţă Mesambria, la intrarea în golful Burgas (azi Nesebăr), Odessos (Varna de azi) şi Krunoi (numit în epoca elenistică Dionysopolis, azi Balcik). Iniţial centre de schimb între metropolele greceşti şi lumea tracă, coloniile elene devin în scurt timp înfloritoare centre locale de producţie, o poartă prin care influenţele civilizaţiei elene pătrund în interiorul Traciei. Din sec. 5 - 4 î.e.n., după căderea Miletului (494), aceste colonii intră în general în sfera de influenţă a Atenei, multe devenind membre în prima, apoi în cea de-a două Ligă Delio-Atică.
sec. 7 - 6 î.e.n. Apar în izvoarele greceşti primele menţiuni despre triburile trace. Marele conglomerat al triburilor trace se învecina la NE cu cimerienii şi sciţii, la V cu ilirii şi macedonenii, iar în S cu grecii, în regiunile de graniţă intervenind numeroase interferenţe lingvistice, de cultură materială şi spirituală. Herodot aminteşte că neamul tracilor este cel mai mare din lume după cel al inzilor. Populaţia sedentară, având drept principale preocupări agricultura, creşterea vitelor, viticultura şi mineritul, tracii trăiau fărâmiţaţi în zeci de triburi, deseori antrenate în interminabile conflicte interne. Cunoscuţi ca aprigi războinici, tracii au fost folosiţi ca marcenari în armatele elenistice, apoi în unităţile auxiliare romane. Relaţiile sclavagiste nu au fost caracteristice comunităţilor trace; la sfârşitul sec. 6 triburile trace bat monedă proprie. Uniuni de triburi mai importante au constituit tribalii, triburile dintre râurile Margus şi Oiscos (=Iskar) şi crobizii, între Atris (=Iantra) şi Pontul Euxin, ambele având ca hotar nordic Dunărea. În inima Traciei, pe cursul inferior al Strymonului (=Struma), se remarcă tribul denteleţilor, iar spre E, pe cursul superior şi mijlociu al râului Hebros - tranispii. Uniunea de triburi cu rolul cel mai strălucit în istoria Traciei este cea a odrişilor, din E Traciei. Alte triburi care s-au afirmat sunt medii, serdii, besii, sapeii, astii, scrimianii, nipseii, ş.a.
Mardonius
480 - 479 î.e.n. Înfrângerile de la Salamina şi Plateea marchează eşecul ofensivei persane împotriva Greciei. Forţele ateniene înlătură în anii următori centrele de rezistenţă persane din S Traciei.
470/460 î.e.n. Pe cursul inferior al fluviului Hebros, în ţinuturile locuite de triburile odrişilor, ia fiinţă primul stat al tracilor, sub conducerea lui Teres, care cunoaşte, potrivit informaţiilor lui Tucidide, o mare prosperitate.
431 - 424 î.e.n. Domnia lui Sitalces, fiul lui Teres. Regatul Odris atinge apogeul puterii sale, întinzându-se de la Marea Egee la Dunăre şi de la Marea Neagră la fluviul Strymon. Regatul Odris este cel mai întins stat al Peninsulei Balcanice.
430 î.e.n. Sitalces încheie o alianţă cu Atena, de partea căreia intervine în războiul peloponesiac.
429 î.e.n. Campania lui Sitalces în Peninsula Calcidică şi în Macedonia, unde încearcă, fără succes, să-l înlăture pe regele Perdiccas II, în favoarea pretendentului Amynthas.
424 - 410 î.e.n. Domnia lui Seuthes I, nepotul lui Sitalces. El renunţă la politica antimacedoneană şi se căsătoreşte cu Stratonice, sora lui Perdiccas II. La moartea sa, regatul Odris se destramă în mai multe principate conduse de Amadocos (prieten şi aliat al lui Alcibiade), Maisades, Teres, ş.a.
400 - 383 î.e.n. Seuthes II, fiul lui Maisades, educat de Amadocos, conduce un stat trac în regiunea Propontidei; în 400 / 399 va găzdui un timp pe supravieţuitorii "celor 10.000" conduşi de Xenofon, care reveneau în Grecia după campania din Imperiul Persan. Seuthes II se va bucura de sprijinul Atenei (prin Trasibul şi Ificrate).
383 - 360 î.e.n. Cotys I reuşeşte să reunifice vechiul regat al odrişilor şi întreţine până în 365 relaţii de alianţă cu Atena.
360 î.e.n. Destrămarea regatului Odris, la moartea lui Cotys I, va înlesni cucerirea Traciei de către Macedonia.
357 - 356 î.e.n. Prima etapă a expansiunii macedonene spre NE; Filip II (359 - 336) îi înfrânge pe dinaştii Berisades şi Cetriporos şi fondează oraşul Philippopolis (pe locul vechiului Crenides).
Filip al II-lea, rege al Macedoniei
342 / 341 î.e.n. Filip II îi înfrânge pe Cesebleptes şi Teres, încheind cucerirea întregii Tracii. Graniţa nordică a Macedoniei este fixată pe Dunărea Inferioară.
330 î.e.n. Seuthes III, dinast odris, răsculat cu sprijinul generalului Memnon împotriva autorităţii macedonene, este înfrânt de Antipatros. Seuthes, fondatorul oraşului Seuthopolis, va redobândi neatârnarea după moartea lui Zopyrion şi Alexandru cel Mare (323), dar va fi supus, după 10 ani de lupte, de diadohul Lisimah, devenit stăpân al Traciei.
281 î.e.n. La moartea lui Lisimah, fostul regat Odris se destramă definitiv în mai multe stătuleţe, care nu vor mai fi reunite sub o singură autoritate până în epoca romană.
270 î.e.n. Invazia celţilor în Peninsula Balcanică. Un grup celtic în frunte cu Comentorios pătrunde în Tracia şi fondează la S de Balcani un regat cu reşedinţa la Tilis (destrămat în 218 î.e.n.).
168 î.e.n. În urma înfrângerii Macedoniei elenistice în cel de-al treilea război macedonean şi a desfiinţării ei ca stat independent, Tracia de la V de Hebrus este inclusă în noua provincie romană Macedonia.
Provinciile romane - ilirii, macedonii şi tracii.
149 - 148 î.e.n. Triburi trace sprijină răscoala antiromană a Macedoniei condusă de Andriscos.
146 î.e.n. Transformarea Greciei în posesiune romană. Teritoriile locuite de traci se învecinează acum în SV şi S cu stăpânirile romane din Peninsula Balcanică, prin care Roma exercită o permanentă supraveghere militară.
49 î.e.n. Dinastul Rhascuporis îl sprijină pe Pompei, apoi pe Brutus şi Cassius în timpul războaielor civile.
27 î.e.n. - 14 e.n. Prin ocuparea completă a Pannoniei şi a Dalmaţiei de către Roma, în timpul domniei împăratului Augustus, controlul militar roman se intensifică. Regii tracilor odrişi devin simpli dinaşti clientelari ai Romei.
15 e.n. Constituirea provinciei romane Moesia, între Dunăre şi Munţii Balcani.
26 e.n. Ultima mare răscoală a triburilor trace.
46 e.n. Transformarea Traciei, la moartea suveranului odris Rheometalces III, în provincie romană, cu capitala la Philippopolis (= Plovdiv, Bulgaria).
Sursa acestei serii de articole despre istoria antică: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.
Max's concept.
© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu