sec. 5 î.e.n. Herodot menţionează ca vecini ai sciţilor la răsărit de fluviul Tanais (=Don), asemănători la înfăţişare, obiceiuri şi armament cu aceştia, pe sarmaţi, crescători de vite nomazi. Grup de popoare de sorginte vest-iraniană, originari din zona uralo-caspică, sarmaţii se deplasează în valuri spre apus începând cu sec. 4 î.e.n.
sec. 4 - 2 î.e.n. Sarmaţii pătrund în regiunile dominate de sciţi, pe care îi dislocă şi îi asimilează în secolele următoare; ei se disting de predecesori prin folosirea cavaleriei grele, cu zale şi lănci, prin rolul major acordat femeii în societate. În stepele pontice sarmaţii suferă influenţele civilizaţiei elenistice, cunoscută prin intermediul coloniilor greceşti din N Mării Negre, ale celei iraniene şi scite.
sec. 1 î.e.n. (sfârşit) - sec. 1 e.n. (început). În înaintarea lor spre apus, sarmaţii ajung în regiunea Dunării de Jos. În Geografia sa (c. 20 e.n.), Strabon menţionează mai multe triburi între Dunăre şi Nipru (iazigii, roxolanii, urgii, aorşii). Contacte comerciale intense cu lumea romană, cu cea central-asiatică şi cu cea chineză.
c. 20 - 50 e.n. Sarmaţii iazigi înaintează prin N Daciei şi se stabilesc în Câmpia Tisei, între Dunăre şi Tisa, în teritorii locuite de daci, în vremea împăratului Claudius I (41 - 45 e.n.). Intraţi în sistemul de popoare clientelare Imperiului Roman, iazigii constituie un stat tampon între Roma şi Dacia. Locul lor în ţinuturile Dunării de Jos este luat de către roxolani.
68 / 69. Roxolanii participă alături de daci la o incursiune în Moesia romană.
sec. 2 (început) - sec. 3 (început). Sarmaţii roxolani se stabilesc în Câmpia Munteană alături de daci şi în Moldova alături de carpi şi de dacii liberi.
166 - 180. Iazigii se alătură triburilor germanice în ofensiva împotriva Imperiului Roman. În urma victoriilor repurtate, Marcus Aurelius este primul împărat care adoptă numele triumfal de Sarmaticus Maximus (urmat apoi de Maximin Tracul, Aurelian, Diocleţian, Maximian, Galeriu, Constanţiu Chlorul, Liciniu, Constantin Cel Mare, ş.a.).
c. 260. Roxolanii migrează în Câmpia Tisei şi pustiesc provincia Pannonia.
260 - 360. Sarmaţii rămaşi în stepele nord-pontice sunt supuşi de goţi, participând alături de aceştia la incursiunile în provinciile romane de la Dunărea de Jos şi din Asia Mică.
334. În urma luptelor dintre sarmaţii argaragantes şi limigantes, cei dintâi solicită lui Constantin Cel Mare admiterea în imperiu. Peste 300.000 de sarmaţi de la Dunărea Mijlocie sunt stabiliţi în Peninsula Balcanică şi Italia.
358. Împăratul Constanţiu II adoptă, după lupte împotriva sarmaţilor, cognomenul de Sarmaticus Maximus. Împăratul Teodosiu I va fi ultimul împărat care va mai adopta acest titlu.
370 / 375. În urma invaziei hunice în Europa şi a prăbuşirii puterii ostrogoţilor şi vizigoţilor, sarmaţii sunt supuşi de huni.
561 (?). Ultima menţiune a sarmaţilor în izvoarele istorice. Paul Diaconul semnalează, între forţele regelui longobard Alboin, care pătrunde în Italia, contingente sarmate.
Sursa acestei serii de articole despre istoria antică: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.
Max's concept.
© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT
