395 - 476. Unitatea Imperiului Roman rămâne teoretic necontestată și după 395. În realitate apar tot mai pregnant separarea și diferențierea celor două părți devenite, practic, două state diferite, a căror politică internă și externă sunt dictate de necesitățile proprii și nu de dezideratul salvgardării unității. Dacă partea orientală reușește să depășească treptat criza economico-social-politică, evoluând spre o nouă entitate istorică - cea bizantină, în cea occidentală aceasta se agravează subminând irevocabil posibilitățile de rezistență ale statului. Stabilirea compactă, după 406, a unor populații migratorii dezmembrează administrația imperiului, reduce catastrofal resursele umane și materiale; distrugerea orașelor și satelor, devastarea culturilor, prăbușirea sistemului monetar accentuează deteriorarea economiei și trecerea la o economie naturală, fac ca sărăcia să fie tot mai dur simțită de masele largi. Conflictele sociale iau o amploare fără precedent accelerând destrămarea autorității statale. De la jumătatea sec. 5, Mediterana încetează definitiv (după aproape 8 secole) de a mai fi o mare romană, legăturile dintre bazinul occidental și cel oriental se întrerup, axa comercială meridională dispare. Deja existentă, diferențierea imperiului capătă acum o pregnanță deosebită.
”Opțiunea” Occidentului pentru limba și civilizația latină este la fel de categorică ca și aceea a Orientului pentru cea greacă. În fața împresurării barbare, biserica occidentală are un rol esențial în păstrarea și propagarea culturii și gândirii antice, de la care ea însăși se revendică acum. Prin sinteza filosofică a lui Aurelius Augustinus și poezia lui Prudentius, noua orientare atinge valori artistice de mare autenticitate, iar prin Orosius și Salvianus își apropie și domeniul istoriei.
Imperiul Roman de Apus la anul 395 e.n. (capitala la Mediolanum)
395 - 423. Domnia împăratului Flavius Honorius, tutelată de generalii care s-au succedat la conducerea armatelor (vandalul Stilicon, Olympios, apoi Constantinus).
401. Vizigoții în frunte cu Alaric părăsesc Peninsula Balcanică, pătrund în Italia și asediază fără succes Mediolanum. După bătălia nedecisă de la Pollentia (402), victoria repurtată de generalul Stilicon la Verona (403) îi obligă pe invadatori să se retragă în regiunea Savei.
Marile invazii barbare din timpul Imperiului Roman
405 - 406. Invazie a ostrogoților din Pannonia, conduși de Radagaisus, în N Italiei; înfrântă de Stilicon în lupta de la Faesulae (= Fiesole).
406 decembrie 31. Vandalii conduși de regele Gundericus, aliați cu alanii și suebii, traversează, în migrația lor spre apus, sub presiunea hunilor, Rinul Mijlociu și invadează Gallia. Statul roman se dovedește incapabil să mai respingă aceste populații și să oprească stabilirea lor pe teritoriul său.
Sfatul germanic (adunarea de guvernământ), desenat după ilustrarea în relief a coloanei lui Marcus Aurelius, 193 CE
Popoarele germane (numite și teutonic, suebian sau gotic în literatura veche) sunt un grup etno-lingvistic indo-european de origine nordică europeană. Aceștia sunt identificați prin folosirea limbilor germane, care se diversificaseră din proto-germanică în timpul erei pre-romane de fier
Gunderic (Gundericus):
Gunderic (412-428), rege al vandalilor Hasding (407-418), apoi rege al vandalilor și alanilor (418-428), a condus vandalii Hasding, un trib germanic care locuia inițial în apropiere de râul Oder, o parte din invadările barbare ale Imperiului Roman de Vest din secolul al V-lea.
În 406 d.Hr. A fost ales ca rege al vandalilor hasdingieni după moartea tatălui său Godigiselus; el și-a unit trupele cu Alanii sub Respendial, i-a învins pe franci și, până la sfârșitul anului 406, a traversat Rinul. Fără să se confrunte cu o rezistență organizată, el a jefuit Gallia, a traversat Pirineii în 409 și și-a asigurat pentru el estul provinciei Gallia.
407. Retragerea legiunilor din Britannia (angajate acum la operațiuni pe continent) marchează sfârșitul dominației romane în insulă, care rămâne prada atacurilor picților, scoților, saxonilor și anglilor.
409 - 411. Sub controlul roman, Peninsula Iberică prosperase comercial și politic în primul și al doilea secol, până la atacul de la Moors din Africa de Nord, în ultima parte a secolului al doilea. Francii din regiunile mijlocii și inferioare ale Rinului au devastat provinciile hispanice în secolul al treilea. După aceea, Dioclețian împarte peninsula în șase provincii romane, care supraviețuiesc numai până la năvălșirea barbarilor. Vandalii, suebii și alanii, pătrunși în Gallia, traversează Pirineii și se stabilesc în Peninsula Iberică.
410 august 14. Cucerirea Romei de către Alaric. Timp de trei zile orașul este victima jafului vizigot. Pentru prima dată, după opt secole, ”Cetatea Eternă” este ocupată de un cuceritor străin, lovitură puternică pentru prestigiul Imperiului.
La acea vreme, Roma nu mai era capitala Imperiului Roman de Vest, fiind înlocuită în această poziție mai întâi de Mediolanum în 286 și apoi de Ravenna în 402. Cu toate acestea, orașul Roma și-a păstrat poziția de oraș important, ca "orașul veșnic" și centrul spiritual al Imperiului. Cucerirea ei a fost un șoc major pentru contemporanii, prietenii și dușmanii Imperiului.
A fost pentru prima dată, în aproape 800 de ani, când Roma a căzut pradă unui dușman străin. Atacul anterior al Romei a fost făcut de galoni sub conducătorul lor Brennus - în 390 sau 387/6 î.Hr. Ocuparea ei în 410 este văzută ca un reper major în declinul Imperiului Roman de Vest. Sfântul Ieronim, care locuia la Betleem la vremea aceea, scria că "Orașul care a luat întreaga lume a fost luat de la sine".
411. Vizigoții părăsesc Italia, invadează Gallia meridională, apoi, în 415, Spania.
413. Burgunzii se stabilesc pe teritoriul imperiului în regiunea Rinului Mijlociu, creând un regat federat cu centrul probabil la Worms.
Regatul Burgunzilor din timpul Imperiului Roman
418. Vizigoții, reveniți din Hispania, se stabilesc ca foederati ai Imperiului în SV Galliei și pun bazele unui regat cu reședința la Tolosa (Toulouse); în 439 Regatul Vizigot, denunță foedus-ul cu Roma și își extinde posesiunile în dauna celor imperiale.
Împăratul Valentinian al III-lea pe o monedă
426. Aurelius Augustinus încheie redactarea operei sale capitale ”De civilitate dei (Cetatea lui Dumnezeu)”.
429 mai. Vandalii, conduși de regele Genseric (428 - 477), părăsesc Spania sub presiunea romanilor și suebilor și traversează Gibraltarul, debarcând în Africa de N, unde întemeiază un regat ”barbar” independent, ce va dăinui până în 534. Stăpâni ai unei puternice flote, vandalii organizează în deceniile următoare expediții de jaf în Mediterana Occidentală, întrerupând practic legăturile maritime dintre Imperiul Roman de Apus și cel de Răsărit.
Migrațiile vandalilor din Scandinavia prin Dacia, Gallia, Iberia și în final în Africa de Nord. Zona gri: Imperiul Roman.
434. În fruntea confederației triburilor hunice din Pannonia se impune Attila. Controlând un imens teritoriu între Rin, Dunăre, Volga și Caucaz, subordonându-și alte popoare migratoare (ostrogoții, herulii, gepizii, alanii), hunii ating acum apogeul puterii, întreprinzând pustiitoare raiduri în teritoriul roman.
435 - 437. Reizbucnirea mișcării bagauzilor în Gallia și Spania.
Flavius Aetius
436. Aetius, cel mai important general al epocii, nimicește, cu ajutorul hunilor, Regatul Burgund de pe Rinul Mijlociu; restul burgunzilor este stabilit în 443 în Sapaudia (Savoia), unde constituie un nou stat, cucerit în 534 de franci.
438. Se încheie scrierea Codexului Teodosian (culegere de constitutiones imperiale promulgate după 312), realizată din însărcinarea împărtului Theodosius II. Publicat aproape concomitent în Orient (438) și Occident (439), Codexul stă la baza legislației celor două imperii, apoi, în secolele următoare, va servi drept fundament organizării juridice a regatelor ”barbare” germanice.
Theodosius II
442. Tratat între vandali și Roma. Pentru prima dată Imperiul Roman de Apus recunoaște independența unui stat germanic constituit pe teritoriul său.
451. Hunii, conduși de Attila, aliați cu gepizii, ostrogoții și herulii, invadează N Galliei. Pe câmpiile Catalaunice, în una dintre cele mai mari bătălii ale antichității, armata romană - cu contingente vizigote, france, burgunde, alane - comandată de Aetius, forțează retragerea lui Attila. Ultima mare victorie a armatelor romane în Occident.
453. Moartea lui Attila. Destrămarea Imperiului Hun.
455 martie 16. La 6 luni de la asasinarea lui Aetius, Valentinian III este ucis de partizani ai acestuia. Sfârșitul dinastiei teodosiene.
455 iunie 2 - 6. Vandalii conduși de Genseric ocupă Roma și jefuiesc sistematic orașul. După această dată Genseric ocupă și restul Africii romane și organizează raiduri navale în Sicilia, Italia și Spania, iar din 467 jefuiește și coastele Greciei.
Europa în anul 476 e.n.
455 - 476. Procesul de destrămare a Imperiului Roman de Apus se accelerează. Autoritatea centrală devine nominală, împărații - simple marionete ale potentaților militari ”barbari” sau romani. Regatele ”barbare” de pe teritoriul imperiului își extind suprafața în dauna provinciilor romane, în timp ce noi populații germanice se stabilesc durabil în Occident (franci, heruli, saxoni, alamani, ș.a.).
456. Generalul Flavius Ricimer, fiul unui principe sueb și al unei prințese vizigote, este recunoscut magister militum și rămâne până la moarte (472) adevăratul stăpân al Imperiului Roman de Apus, guvernând în umbra împăraților numiți de el: Flavius Maiorianius (457 - 461), Livius Severus (461 - 465), Procopius Anthemius (467 - 472), Anicius Olybrius (472).
476 septembrie 4. Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus, este detronat de scirul Odoacru, căpetenia mercenarilor germanici, care trimite insignele imperiale la Constantinopol. Instaurarea dominației germanice în Italia. Sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Elemente ale civilizației romane vor supraviețui însă și, înglobate în noile structuri economice, politice și spirituale ”ale noilor regate barbare”, vor contribui la modelarea noii lumi - cea medievală.
Romulus Augustus și Odoacru
Sursa acestei serii de articole pe teme istorice: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.
Max's concept.
© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT
