Limes germanicus 83 - 270 CE
sec. 3 (început). Triburi alamane (alemane) sunt atestate în regiunea dintre Main şi limesul roman. Constituiţi în această perioadă ca entitate politică distinctă în urma restructurărilor petrecute în sânul populaţiilor vest-germanice (a căror componentă principală o reprezentau semnonii, mai târziu fiind asimilaţi şi hermundurii), alamanii (termenul înseamnă "toţi bărbaţii"), deşi au rămas de-a lungul întregii lor istorii o confederaţie de triburi insuficient de sudată, ce nu a reuşit să evolueze până la organizarea statală, s-au dovedit timp de trei secole, prin capacităţile militare, adversari de temut ai Imperiului Roman la hotarele de la Rinul Mijlociu şi Superior.
213. Prima menţiune a alamanilor în izvoarele latine, cu ocazia unei campanii victorioase organizate de împăratul Caracalla împotriva lor pe râul Main.
Pe plan militar, Caracalla a dus o politică externă ofensivă. La est de Rin a dus campanii împotriva alemanilor (213), la Dunăre împotriva carpilor (214), iar în 215 a pornit un nou război împotriva Imperiului Part. Bun comandant militar, Caracalla a efectuat în 213 o călătorie în Dacia, în cadrul programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezenţa i-a fost atestată de inscripţii numeroase şi câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud.Sălaj). Cele două fortificaţii romane de la Porolissum, castrele, câte unul pe dealurile Pomet şi Citera ale localităţii, împreună cu un sistem defensiv complex, situat pe culmile sau la poalele Munţilor Meseşului, au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei.
Caracalla şi-a pus titlurile "pacator" şi "nume praeseus", declarându-se un Alexandru al Orientului. A fost asasinat în aprilie 217, în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la instigarea prefectului pretoriului, Marcus Opellius Macrinus, care s-a proclamat apoi împărat. .
233. Alamanii străpung pentru întâia dată limesul invadând provinciile Raetia şi Germania Superior. Sunt respinşi de împăratul Maximin Tracul (Maximinus Thrax), care-i urmăreşte la răsărit de Rin (235).
Maximinus Thrax, Museul Capitolini
257. Victorie a împăratului Gallenius asupra alamanilor în Germania Superior.
259 / 260. După ce distrug limesul din Germania Superior, alamanii iau în stăpânire ţinutul dintre Rin, Main şi Dunăre, numit "decumates agri" (landul Baden-Wurtemnerg şi NV Bavariei).
Altar al unei victorii romane
268. Împăratul Claudius II respinge, după victoria din bătălia de la lacul Benacus (= Garda), o invazie alamană în Italia septentrională.
270. După mari eforturi, împăratul Aurelian reuşeşte să stăvilească la Fanum Fortunae (= Fano) cetele alamane pătrunse în Peninsula Italică.
278 - 282. Împăratul Probus respinge peste Rin alamanii năvăliţi în Gallia.
298. Cezarul Constantius Chlorus (tatăl lui Constantin cel Mare) obţine la Lingonae (= Langres) şi la Vindonissa (= Windisch), în Gallia Belgică, o victorie asupra alamanilor, consolidând astfel graniţa renană.
320. Cezarul Flavius Iulius Crispus primeşte titlul triumfal de Alamanicus după o campanie victorioasă contra francilor şi alamanilor.
Crispus
Crispus s-a dovedit un bun comandant militar, învingându-i pe franci, în 323, şi pe alemani, în 324. Geniul său de comandant militar şi-a spus cuvântul când, la 18 septembrie 323, a obţinut o zdrobitoare victorie în bătălia navală de la Chrysopolis din Hellespont, asupra lui Licinius. Această victorie l-a ajutat pe tatăl său, Constantin cel Mare, să devină unicul împărat al Imperiului Roman. Crispus primeşte al treilea consulat. - Sursa: Wikipedia.
350 - 353. Profitând de războiul civil dintre Magnenţiu şi Constanţiu II, elemente alamane încearcă să se stabilească durabil la apus de Rin, pe teritoriul Imperiului Roman.
357. Răsunătoarea victorie de la Argentorate (= Strasbourg), repurtată de cezarul Iulian (viitorul împărat Iulian Apostatul) asupra alamanilor, duce la restabilirea temporară a graniţelor răsăritene ale Galliei; unităţi alamane sunt acceptate ca trupe federate în armata romană.
406. Alamanii îşi extind posesiunile din E Galliei.
Europa Centrală în sec. V e.n.
450. (după ~). Profitând de destrămarea Imperiului Roman de Apus, alamanii ocupă întinse ţinuturi, din Elveţia de N până în Alsacia de astăzi.
Europa după căderea Imperiului Roman de Vest - 476 d.Hr.
496. Regele Clovis îi înfrânge pe alamani în bătălia de la Tolbiac (= Zulpich?) tranşând în favoarea francilor lupta pentru supremaţie în Gallia şi anexând teritoriile nordice ale învinşilor. Alamanii din S recunosc suzeranitatea nominală a Regatului Ostrogot condus de Teodoric cel Mare.
Europa în timpul primelor invazii barbare - în jurul anului 500 d.Hr.
536. După atacul bizantin asupra Regatului Ostrogot, toate teritoriile locuite de alamani sunt incluse în Regatul Franc. Pe teritoriul locuit de ei va lua naştere în sec.10 principatul Suabia. Termenul Alemannia, apărut în sec.4 e.n., se va transmite limbilor franceză şi spaniolă cu semnificaţia de "statul german".
Alamannia şi Burgundia superioară în jurul anului 1000 d.Hr.
Sursa acestei serii de articole pe teme istorice: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.
Max's concept.
© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT
