Cucerirea arabă din secolul al VII-lea a fost îndreptată şi împotriva Imperiului Roman de Răsărit şi nu a putut fi oprită decât cu mare greutate. În scurt timp au căzut sub dominaţia arabilor mare parte din posesiunile din Orient, adică Egiptul, Palestina, Siria şi o parte din Asia Mică.
În anul 672, arabii musulmani atacă Constantinopolul care, pe lângă faptul că era înconjurat de apă din trei părţi, poseda şi ziduri greu de trecut. Din această cauză, asediul Constantinopolului a durat cinci ani. În cele din urmă, bizantinii folosesc "focul grecesc", o armă nouă a cărei compoziţie a rămas aproape necunoscută, şi astfel musulmanii au fost alungaţi şi siliţi să plătească tribut anual. La celălalt capăt al Europei musulmanii vor cuceri Spania, după care vor trece Munţii Pirinei pentru a cuceri Franţa. Ei sunt opriţi însă la Toulouse în anul 721. La Poitiers arabii sunt învinşi definitiv (732) de Charles Martel, rege al francilor.
De atunci au urmat numeroase lupte între musulmani şi creştinii Imperiului Bizantin. După dispariţia califatelor arabe, musulmanii turci selgiucizi sau osmanlâi exercită aceeaşi presiune asupra statelor creştine. Cruciadele reprezentau o imensă campanie de cucerire a Orientului creştin din mâinile musulmanilor.
În condiţiile acestor lupte care au durat secole, ia naştere legenda "Ţării preotului Ioan".
Se afirma că în secolul al XII-lea, în Africa sau în India, dincolo de ţările stăpânite de musulmani, se afla un puternic stat al cărui rege era un preot, preotul Ioan, ce se afla şi el în lupta contra musulmanilor. A apărut astfel speranţa, în tot cursul evului mediu, că se va putea ajunge la o alianţă militară cu "Ţara preotului Ioan" şi se va putea reduce la zero puterea Islamului dacă era atacat de la sud de preotul Ioan şi de la nord de statele creştine.
De remarcat că aceeaşi alianţă cu puteri ostile Islamului au vrut să încheie statele creştine cu mongolii până în secolul al XIV-lea.
După legendele vehiculate, Ţara preotului Ioan ar fi înregistrat victorii însemnate împotriva Islamului. Dar unde poate fi localizată exact această ţară?
Statul creştin existent la sud de statele islamice în Africa a fost Ethiopia, creştinată în a doua jumătate a secolului al IV-lea de către Frumentius şi Aedisius. Dar relaţiile dintre Ethiopia şi Islam nu au fost prea ostile, deci e puţin probabil ca Ţara preotului Ioan să fi fost Ethiopia. Relaţiile dintre Ethiopia şi Islam au fost paşnice în primele secole ale Hegirei deoarece locuitorii ei s-au arătat respectuoşi cu datinile şi ritualurile musulmane: circumcizia, poligamia, sacrificarea de animale şi altele. Apoi Ethiopia nu a avut împărat preot şi era departe de Egiptul islamic.
În secolul al XIV-lea, portughezii, care făceau comerţ cu India, află de existenţa acestui mare regat creştin şi stabilesc legături strânse cu el.
Lângă Ethiopia se aflau nişte ţări creştine locuite de africanii negri: Makuria şi Alwa. Nu se ştie dacă în aceste două ţări căpetenia era şi preot. Regatul Alwa era situat însă prea departe, ca şi Ethiopia, de ţările islamice (la circa 2500 km de hotarele Egiptului). Makuria, cu capitala la Dongola, putea fi însă vechea "Ţară a preotului Ioan". Această identificare este considerată cea mai plauzibilă.
