106 - 271. DACIA - provincie romană. Populația dacă suferă de la început influența civilizației romane superioare și își însușește treptat cultura materială, limba, obiceiurile și credințele învingătorilor, ceea ce aduce cu sine, treptat, romanizarea autohtonilor. Prin fuziunea elementului dac cu cel roman se constituie populația daco-romană de limbă latină, elementul determinant în procesul formării poporului român.
109. Inaugurarea monumentului triumfal de la Adamclisi.
113 mai 12. Inaugurarea, la Roma, a Columnei lui Traian.
114. Nou conflict între Roma și Regatul Part. Ocupată de forțele romane, Armenia este transformată în provincie.
115. În teritoriile cucerite la răsărit de Eufrat, Traian creează provincia Mesopotamia.
116. Traian cucerește Nisibis, Seleucia și Ctesifon, metropole ale Regatului Part, și atinge Golful Persic la Charax, creând provincia Asiria.
117 august 8. În drum spre Roma, Traian se stinge din viață în orașul Selinus din Asia Mică. La moartea lui, Imperiul Roman atinge maxima sa expansiune teritorială (o suprafață de 3.300.000 km² și o populație de 55.000.000 locuitori); 30 de legiuni apără cei aproape 10.000 km de frontiere ale imperiului, care se întind din Peninsula Iberică până la Eufrat și Tigru, din Scoția la granițele Saharei și la prima cataractă a Nilului.
117 - 138. Domnia lui Hadrian. El a continuat edificarea aparatului funcționăresc imperial promovând cu predilecție reprezentanții ordinului ecvestru, a acordat o atenție deosebită reformării armatei și dreptului. Pe plan extern, încheie pacea cu parții, renunță la ultimele cuceriri ale lui Traian - provinciile Armenia, Asiria și Mesopotamia - fixând granița orientală a imperiului pe Eufrat. Cu Hadrian, statul roman trece definitiv la o politică externă defensivă. Este dezvoltat sistemul limesului la zonele de frontieră amenințate (Britannia, Africa).
121. Hotărâre a Senatului prin care se interzice uciderea sclavilor de către persoane particulare.
132 - 135. Ultima mare răscoală a iudeilor, condusă de Simon Bar-Kochba.
138 - 161. Domnia lui Antoninus Pius. Epocă de pace și prosperitate pentru imperiu.
161 - 180. Domnia lui Marcus Aurelius. Echilibrul și stabilitatea relativă a principatului iau sfârșit.
162 - 166. Război romano-part. Contraofensiva romană are ca rezultat redobândirea controlului asupra Armeniei (164), cucerirea Edessei, Seleuciei și Ctesifonului (165) și încheierea păcii în annul următor (Armenia și Osroene rămân regate clientelare Romei).
166. Prima mențiune a prezenței unui sol roman (probabil negustor) la curtea imperială chineză a dinastiei Han de Est (25 - 220).
167 - 175. Primul război marcomanic. Invazia quazilor și marcomanilor în N Italiei declanșează o lungă confruntare cu popoarele de dincolo de limes. Marcus Aurelius conduce personal, din Pannonia, Noricum și Raetia, operațiunile militare împotriva coaliției marcomanilor, quazilor și iazigilor.
175. Uzurparea generalului Avidius Cassius, guvernatorul provinciilor orientale, reprimată la trei luni de la declanșare.
177 - 180. Al doilea război marcomanic. Ofensiva forțelor romane este întreruptă de moartea împăratului - survenită la 7 martie 180 în castrul de la Vindobona (Viena).
180 - 192. Domnia lui Commodus. Noul împărat renunță la politica ofensivă, încheie pacea cu quazii și marcomanii, revenind la Roma (oraș pe care nu-l mai părăsește până la moarte). Sprijinindu-se pe armată și pe garda pretoriană, Commodus instituie un regim absolutist în formele teatrale ale monarhiilor orientale.
192 decembrie 31. Moartea lui Commodus marchează sfârșitul dinastiei Antoninilor și declanșarea celei de-a doua mari crize a principatului, cu unele trăsături asemănătoare ”Anului celor patru împărați” (68 - 69).
193 - 285. Marea criză a secolului III. După perioada așa-numitei pax romana, cuprinsă între domniile lui Augustus și Marcus Aurelius, istoria statului roman este marcată de profunde frământări interne și grave conflicte militare, care se transformă într-o criză ce afectează grav viața economică, socială, politică, militară și spirituală. La sfârșitul crizei, odată cu domnia lui Dioclețian, vechiul cadru social și politic al principatului este înlocuit de unul nou, cel al dominatului.
193 ianuarie 1. P. Helvius Pertinax, prefectul orașului Roma, este proclamat împărat, dar, la capătul a 87 de zile de domnie (28 martie), este asasinat de garda pretoriană. Pretorienii organizează o adevărată licitație pentru tron, câștigată de bogatul senator. D. Severus Iulianus, care oferă un donativum de 25.000 de sesterți de om.
193 aprilie 13. La vestea asasinării lui Pertinax și a alegerii lui Didius Iulianus, legiunile de la Dunăre îl proclamă împărat pe L. Septimius Severus.
iunie 9. Intrarea lui Septimius Severus în Roma. Excelent militar (cel mai activ împărat după Traian), jurist și administrator iscusit, el va reuși să elimine toți candidații la tron (Pescenius Niger, proclamat împărat de legiunile din Orient, și Clodius Albinus, de cele din Britannia) și să instaureze un regim riguros autoritar.
193 - 235. Dinastia Severilor. Creșterea și întărirea fără precedent a autorității și poziției împăratului, precum și a administrației sale, în dauna aristocrației senatoriale și a Senatului. Rolul armatei în viața statului sporește sensibil, marcând trecerea spre o monarhie militară și birocratică. O deosebită atenție acordă membrii dinastiei provinciilor orientale și celor africane. Paralel cu accesul unor reprezentanți ai acestor regiuni în senat, cunosc o largă răspândire la Roma influențele culturale și religioase orientale. Domnia împăratului Septimius Severus și a succesorilor săi constituie o perioadă extrem de favorabilă și pentru dezvoltarea Daciei romane. Epoca de aur a dreptului roman, ilustrată de opera juriștilor Papinian, Paulus, Ulpian, Modestin.
197 - 199. Război împotriva parților; Septimius Severus repetă campaniile victorioase ale lui Traian și Avidius Cassius, cucerind Seleucia, Babilonul, Ctesifonul; Mesopotamia devine provincie romană cu reședința la Nesibis.
208. Septimius Severus părăsește Roma pentru o campanie în Britannia. În următorii trei ani au loc lupte împotriva triburilor caledonilor și maeatilor din Scoția. Valul lui Hadrian, distrus la începutul lui Septimius Severus, este reconsolidat.
211 februarie 4. Moartea lui Septimius Severus la Eboracum (=York), în Britannia. Cei doi fii ai săi, Caracalla și Geta, îi succed în calitate de coîmpărați.
212 februarie 26. Din ordinul lui Caracalla, Geta este asasinat în palatul din Roma; sunt de asemenea uciși c.20.000 de partizani ai săi.
212. Prin Constituția Antoniniană (Constitutio Antoniniana), Caracalla acordă cetățenia romană întregii populații libere din imperiu, cu excepția categoriei ”dediticilor”. Se încheie astfel procesul de transformare a orașului-stat într-un imperiu universal, dispare diferența dintre locuitorii Romei și Italiei și cei ai provinciilor, dintre cetățenii romani și peregrini.
213. Război la Rin, împotriva alamanilor, încheiat cu victoria romanilor conduși de Caracalla, pe râul Main.
215. Caracalla pleacă în Orient în vederea unui război împotriva Regatului Part.
217 aprilie 8. În drumul de la Edessa spre Carrhae, Caracalla este asasinat din inițiativa prefectului pretoriului, M. Opellius Macrinus, care este proclamat împărat de trupe. Tronul imperial este pentru prima dată ocupat de un reprezentant al ordinului ecvestru.
218 (primăvara). Profitând de nemulțumirile provocate de Macrinus, Iulia Maesa (sora Iuliei Domna, soția lui Septimius Severus), declanșează o rebeliune militară în Orient, proclamându-l împărat la 14 ani pe Varius Avitus, nepotul lui Caracalla (numit de posteritate Elgalabal) și eliminându-l pe Macrinus. Restabilirea dinastiei Severilor pe tronul imperial. Politica autocrată, excesele și excentricitățile împăratului-copil compromit, în scurt timp, noul regim.
222 martie 11. Revoltă a pretorienilor din Roma soldată cu uciderea lui Elgabal și a mamei sale, Iulia Soemias; vărul său, Severus Alexander, este proclamat de pretorieni, împărat la 13 ani. Se renunță la autocratismul lui Elgalabal și sunt întreținute relații bune cu Senatul, al cărui prestigiu este sporit.
224. Întemeierea dinastiei Sasanide. Imperiul Sasanid, care se substituie celui Part, având ca hotare Eufratul și Indusul, se erijează în continuator al tradițiilor Persiei Ahemenide. El devine, pentru patru secole, principalul adversar al Imperiului Roman, apoi al celui Bizantin în Orient.
230. Imperiul Sasanid trece la ofensivă atacând posesiunile romane din Asia Mică și Siria.
231 - 233. Contraofensiva romană a lui Severus Alexander în Orient oprește temporar înaintarea sasanidă.
233. O invazie a alamanilor în Gallia îl obligă pe împărat să întrerupă campania din Orient și să se deplaseze la începutul anului 235 la Rin.
235 martie 19. Severus Alexander și mama sa, Iulia Mamaea, sunt uciși la Mogontiacum (= Mainz) de către legiunile din Germania. Sfârșitul dinastiei Severilor. Maximin Tracul este proclamat împărat de către soldați.
235 - 284. Epoca ”Anarhiei militare”, perioade de neîntrerupte lupte civile și războaie de apărare a hotarelor imperiului, reprezintă etapa actuală a crizei sec.III. În numai 50 de ani, se succed peste 25 de împărați și coîmpărați, dintre care doar 2 sau 3 nu au sfârșit violent. Armata se impune în această perioadă ca principal sprijin și garant al autorității imperiale. Din Britannia la Eufrat și din Mauretania în Egipt, limesul este supus unui continuu asediu și străpuns în numeroase locuri, forțele invadatoare pătrund adânc în provincii și chiar în Italia.
235 - 238. Domnia lui Maximin Tracul. Sprijinindu-se exclusiv pe armată, el duce o politică fiscală apăsătoare pe care o resimt îndeosebi păturile bogate, latifundiare și municipale.
236 / 237. Maximin luptă împotriva sarmaților și dacilor liberi în regiunea Dunării Mijlocii.
238 martie. Puternică răscoală împotriva lui Maximin Tracul în provincia Africa. Senatorul Gordian este proclamat împărat, asociindu-și la domnie pe fiul său. Noul împărat este recunoscut și de Senatul și de poporul Romei, care-l declară pe Maximin hostis publicus. La știrea morții celor doi Gordieni în Africa, Senatul numește la Roma ca împărați cu drepturi egale pe senatorii Pupienus și Balbinus, care sunt uciși de pretorieni după trei luni de domnie. Maximin, care pătrunsese cu armata în Italia, este ucis de proprii lui soldați la Aquilelia.
238. Primul atac la frontiera dunăreană a imperiului al goților, stabiliți către anul 200 în regiunile nord-pontice.
244 - 249. Domnia lui Filip Arabul.
245 - 247. Cea mai puternică invazie a carpilor în ținuturile romane de la Dunăre. În urma luptelor grele duse de Filip Arabul în Dacia și Moesia, el adoptă titlul de Carpicus Maximus.
248 martie 4. Filip Arabul serbează la Roma, cu un fast impresionant, împlinirea a 1000 de ani de la întemeierea orașului.
249 (toamna). Bătălia de la Verona. Filip Arabul este înfrânt și ucis de către Decius, proclamat împărat de legiunile dunărene.
249 / 250 (iarna). Invazie puternică a goților în Moesia și Tracia, condusă de Kniva.
250. În regiunile de la E și N de limesul danubian și renan au loc ample deplasări și restructurări de populații, în urma cărora noi triburi germanice intră în contact cu Imperiul Roman: francii, herulii, gepizii și ulterior, vandalii.
250. Prima mare persecuție anticreștină generalizată în întregul imperiu.
251 iunie. Decius este înfrânt și ucis în bătălia de la Abritus (Moesia) de goții conduși de Kniva; este primul împărat care cade într-o luptă cu ”barbarii”.
251 - 253. Rând pe rând sunt proclamați de legiuni împărații Trebonianus Gallus (251 - 253), Aemilianus (253), apoi Valerian (253 - 259), care-și asociază la domnie pe fiul său Gallenius, încredințându-i apărarea provinciilor din Europa.
253 - 268. Domnia lui Gallienus. Criza statului roman din sec.3 ajunge acum la apogeu. Gallienus, unul dintre marii împărați romani, încearcă să mențină unitatea imperiului și să respingă atacurile de la Rin și Dunăre, inițiind sub presiunea evenimentelor, o serie de reforme (crearea unui corp mobil de intervenție compus din cavalerie grea, înlăturarea reprezentanților ordinului senatorial de la conducerea legiunilor, accelerarea pătrunderii unităților auxiliare recrutate dintre barbari în armata romană).
257. Gallienus poartă lupte în nordul Daciei împotriva dacilor liberi, luând titlul de Dacicus Maximus.
259. Înfrânt la Edessa, Valerian este făcut prizonier de către suveranul sasanid Șapur I și moare în captivitate. Gallenius rămâne unicul conducător al imperiului.
261. Odenat, principele vasal al Palmyrei, reușește să-i elimine pe uzurpatorii romani din Orient și să izgonească armatele sasanide, întreprinzând chiar o campanie în Mesopotamia (262).
266 - 267. După asasinarea lui Odenat, Zenobia, ambițioasa lui soție, se emancipează treptat de sub suzeranitatea romană, vizând crearea unui mare imperiu palmirean independent în Orient.
267. Marea invazie, pe mare și pe uscat, a goților, aliați cu herulii, în Peninsula Balcanică. Gallienus iese învingător în bătălia de pe fluviul Nestos, iar generalii săi distrug flota goților din Marea Egee.
268 august. Asasinarea lui Gallienus la Mediolanum (= Milano). M.Aurelius Claudius, originar din Dalmația, unul dintre generalii lui Gallienus, este proclamat împărat de către armată.
269. Victoria răsunătoare a lui Claudiu, în bătălia de la Naissus (= Nis), împotriva goților și herulilor care invadaseră Peninsula Balcanică, îi aduce cognomenul Goticul și pune stavilă, pentru câteva decenii, atacurilor acestui popor împotriva imperiului.
270 - 275. Domnia lui L.Aurelianus, originar din Moesia, succesorul lui Claudiu II Goticul.
271. Sub presiunea atacurilor popoarelor migratoare, a dacilor liberi din afara granițelor provinciei, împăratul Aurelian dispune, în vederea consolidării frontierei pe Dunăre, retragerea armatei și administrației romane din Dacia. Majoritatea populației autohtone, puternic și irevocabil romanizată, rămâne însă pe loc, continuându-și existența neîntreruptă, constituind fundamentul transformărilor etnice, social-economice și culturale de pe teritoriul românesc, impunându-se ca elementul de bază în procesul de formare a limbii și poporului român.
272. Înfrângerea regatului Palmyrei. Orientul este reintegrat imperiului.
274. Lichidarea secesiunii Regatului Galic. Gallia și Britannia sunt reîncorporate imperiului. Aurelian primește titlul de restitutor orbis. Adoptă titulatura de Dominus et Deus, pas însemnat pe linia instaurării dominatului.
276 - 282. Domnia lui Aurelius Probus. El continuă opera lui Aurelian de redresare a statului, respingând atacurile popoarelor barbare de la Dunăre și Rin, la Eufrat și la hotarele meridionale ale Egiptului.
282 - 283. Domnia lui Carus.
283 august. Cei doi fii ai lui Carus sunt proclamați coîmpărați, Numerianus rămânând în Orient, iar Carinus în Occident.
284 noiembrie 17. După asasinarea lui Numerianus, trupele îl proclamă împărat pe C.Valerius Diocles (Diocletianus).
285. Bătălia de pe râul Margus, încheiată cu moartea lui Carinus. Diocletianus rămâne unic stăpân al imperiului.
Max's concept.
© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT
