Istoria lui Iosua din Nazaret pe care grecii îl numeau Isus
În toamna anului 815 de la înființarea Romei (care ar fi, după calendarul nostru, anul 62 e.n.), un medic roman, cu numele Esculapius Cultellus, trimitea scrisoarea de mai jos nepotului său, care era ofițer în armata romană și se afla în Siria.
Iubitul meu nepot,
Acum câteva zile am fost la un bolnav cu numele de Pavel. Zicea că-i cetățean roman și mi s-a părut a fi evreu de origine; era însă un om învățat și cu o înfățișare plăcută. Am aflat că se găsea aici pentru un proces; e vorba de un apel contra sentinței unuia din tribunalele noastre provinciale, din Cezarea sau din vreun alt oraș de pe țărmul Mediteranei răsăritene. Mi-a fost descris ca un om sălbatic și violent, care ar fi ținut discursuri împotriva poporului și a legii. Eu însă l-am găsit foarte inteligent și foarte cumsecade.
Unul din prietenii mei, care fusese mai înainte cu armata în Asia Mică, mi-a spus că ar fi auzit vorbindu-se de el la Efes, unde ținuse o predică despre un zeu nou și foarte ciudat. Am întrebat pe bolnavul meu dacă e adevărat ce mi s-a spus și dacă a ațâțat poporul la răscoală împotriva împăratului nostru iubit. Pavel mi-a spus că împărăția de care a vorbit el nu este din lumea aceasta și a mai adăugat niște lucruri bizare, pe care nu le-am înțeles, și care, desigur, se datorau fierbințelilor bolii. Personalitatea lui m-a impresionat adânc, și mi-a părut rău că am auzit că a fost ucis acum câteva zile, pe drumul ce duce la Ostia. Tocmai asta mă face să-ți scriu acum. Când te mai duci la Ierusalim, caută să afli câte ceva despre prietenul meu Pavel și despre ciudatul profet evreu care era, mi se pare, învățătorul lui. Sclavii noștri sunt foarte întărâtați de acel așa-zis Mesia, și câțiva dintre ei, care vorbeau deschis despre ”împărăția cea nouă” (oricare ar fi înțelesul acestui cuvânt) au fost răstigniți pe cruce. Mi-ar plăcea să știu ce este adevărat din toate zvonurile acestea, și rămân
al tău unchi care te iubește,
Esculapius Cultellus.
Peste șase săptămâni, Gladius Ensa, căpitan în Legiunea a VII-a galică răspunse:
Dragul meu unchi,
Am primit scrisoarea ta și ți-am îndeplinit dorința. Acum două săptămâni legiunea noastră a fost trimisă la Ierusalim. În orașul acesta fuseseră, în veacul trecut, o mulțime de răscoale și n-au mai rămas decât foarte puține clădiri în picioare. Ne aflăm aici de o lună de zile și mâine vom merge mai departe, la Petra, unde s-au răsculat câteva triburi arabe. Seara aceasta voi folosi-o pentru a-ți răspunde la întrebările pe care mi le pui, dar te rog să nu te aștepți la un raport amănunțit.
Am stat de vorbă cu mai mulți bătrâni de aici, din oraș, dar prea puțini au fost în stare să-mi dea informații precise. Am cumpărat niște măsline și l-am întrebat dacă a auzit vorbindu-se despre faimosul Mesia, care a fost omorât în tinerețe. Îmi spuse că își amintește foarte bine, deoarece tatăl său îl dusese la Golgota (un deal foarte aproape de oraș) ca să asiste la executarea acelui om și să-i arate, prin asta, soarta care-i aștepta pe dușmanii legilor poporului evreu. Mi-a dat adresa unui oarecare Iosif care fusese prieten personal al așa-zisului Mesia și a adăugat că dacă vreau să aflu mai multe, să mă duc să vorbesc cu el.
Astăzi de dimineață, am fost la Iosif, care-i un om foarte bătrân. Fusese pe vremuri pescar pe unul din lacurile cu apă dulce din împrejurimi. Are o memorie încă foarte vioaie și așa am putut să aflu o mulțime de amănunte despre toate câte s-au petrecut în vremurile tulburi dinainte de nașterea mea.
Pe atunci domnea la Roma Tiberiu, marele și gloriosul nostru împărat, iar guvernatorul Iudeii și al Samariei era un funcționar, cu numele Pontius Pilatus. Iosif nu știa mare lucru despre acest Pilat. Se părea că a fost un funcționar destul de cumsecade și, ca procurator al provinciei, a lăsat o impresie bună. În anul 783 sau 784 (Iosif nu-și aducea bine aminte), Pilat fusese chemat la Ierusalim, ca să potolească o răscoală. Un om tânăr, fiul unui dulgher din Nazaret, era acuzat că vrea să pună la cale o răscoală contra stăpânirii romane. E destul de ciudat că serviciul nostru de informații, care de obicei e bine informat, n-a auzit nimic despre acestea și, când s-a făcut ancheta, agenții noștri au raportat că dulgherul era un foarte bun cetățean și că nu există niciun motiv de acuzare. Dar preoții religiei evreiești erau, după câte mi-a spus Iosif, foarte porniți împotriva lui, din cauză că el era foarte iubit de mulțimea evreilor săraci. Și-i spuseră lui Pilat că Nazarineanul ar fi declarat în public, că un grec, sau un roman, sau chiar un filistean, care se silește să trăiască cu dreptate și bunătate, prețuiește tot atâta cât un evreu care-și petrece zilele și nopțile studiind vechile legi ale lui Moise. Se pare că Pilat n-a fost prea impresionat de argumentele lor, dar când mulțimea s-a adunat în jurul templului și a amenințat că va ucide pe loc pe Iisus și pe ucenicii lui, se hotărî să bage pe dulgher la închisoare ca să-i salveze viața.
Se pare însă că Pilat nu a prea înțeles motivul acestei agitații. Când întrebă pe preoții evrei de ce se plâng, ei strigară furioși cuvintele ”erezie” și ”trădare”. În sfârșit, după câte mi-a povestit Iosif, Pilat chemă înaintea sa pe Iosua Nazarineanul (pe care grecii stăruiesc să-l numească Isus iar ortodocșii români - Iisus și însemna ”Cel uns”) și-i luă un interogatoriu între patru ochi.
Stătu mai multe ceasuri de vorbă cu el și-l întrebă despre învățăturile primejdioase pe care le-ar fi propovăduit pe malurile lacului Galileii. Isus îi răspunse că el nu se ocupă de politică. El se interesa mai mult de viața sufletească a oamenilor, nu de cea trupească. El voia ca toți oamenii să își iubească aproapele ca pe un frate și să nu se închine decât unui singur Dumnezeu, care este Tatăl în toate vietățile.
Pilat, care cunoștea, pare-se, doctrinele Stoicilor și ale altor filosofi greci, nu găsi, după câte se pare, nimic răzvrătitor în predicile lui Isus. După spusele omului meu, el încercă încă o dată să salveze viața blândului profet și amână execuția. Dar poporul evreu, îndârjit de preoții săi, deveni furios. Înainte de întâmplările acestea, fuseseră mai multe răscoale în Ierusalim și erau puțin soldați romani, ca să le înăbușe. Preoții trimiseseră rapoarte către autoritățile romane, susținând că Pilat ar fi devenit ”o victimă a învățăturilor Nazarineanului”. În oraș circulau petiții în care se cerea revocarea lui Pilat sub pretextul că ar fi devenit dușmanul împăratului. Tu știi că guvernatorii noștri au primit instrucțiuni foarte stricte, să evite, pe cât se poate, o ruptură cu supușii noștri străini. Pentru a cruța țara de un război civil, Pilat trebuie, în cele din urmă, să sacrifice pe prizonierul său. Iosua s-a purtat cu multă demnitate și i-a iertat pe toți aceia care-l urau. A fost pus pe cruce în huiduielile și râsetele batjocoritoare ale mulțimii din Ierusalim.
Iată ce mi-au povestit Iosif, și în timpul povestirii îi curgeau lacrimile pe obrajii bătrâni. Când ne-am despărțit, i-am dat o monedă, dar el m-a rugat să o dau altora mai săraci decât el. I-am pus câteva întrebări și despre prietenul tău, Pavel. L-a cunoscut prea puțin. Pavel acesta pare a fi fost un fabricant de corturi, care și-a părăsit meseria pentru a predica Evanghelia unui zeu bun și milostiv, cu totul deosebit de acel Iehova, despre care ne vorbesc mereu preoții evrei. Se pare că după aceea Pavel a cutreierat Asia Mică și Grecia, învățând pe sclavi că toți sunt copiii unui Tată care-i iubește, și că vor avea parte de fericire toți acei oameni, fie bogați sau săraci, care trăiesc cu cinste și ajută pe bolnavi și pe cei lipsiți.
Sper că răspunsul meu te va mulțumi. Toată istoria aceasta n-are, după părerea mea, nimic primejdios pentru siguranța statului roman. Dar noi, romanii, nu i-am putut înțelege niciodată pe oamenii din această provincie.
Îmi pare rău că l-au omorât pe prietenul tău, Pavel. Sper să mă întorc în curând la tine și rămân
al tău nepot care te iubește,
Gladius Ensa
Vă recomandăm să mai citiți și:
Sursa: Handrik Willem, Van Loom - ”Istoria omenirii” , pag. 103 - 107
Horia C. Matei - ”O istorie a lumii antice” - enciclopedie
Julien Reis - ”Originile creștinismului”
C.F.Potter - ”Fondatori de mari religii”
Biblia
Internet
Pe această temă, mai puteți citi:
Orientul - PALESTINA
Orientul - FENICIA
Orientul - SIRIA
Orientul - PENINSULA ARABIA ȘI TRIBURILE ARABE
Orientul - INDIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu