LUMEA ROMANĂ - ROMA REGALĂ

Roma antică

sec. 10 î.e.n. Descoperirile arheologice atestă pe colina Palatin, situată pe malul stâng al Tibrului, la 20 km de vărsarea fluviului în Marea Tireniană, vestigiile celei mai vechi așezări umane de pe teritoriul viitoarei Rome; un secol mai târziu, pe colina Quirinal ia naștere o altă așezare de tip rural.

sec. 9 - 8 î.e.n. Cristalizarea în Italia centrală a civilizației etrusce, prima mare civilizație indigenă a Peninsulei Italice, care a exercitat o influență profundă asupra vieții economice, sociale, politice și spirituale a populațiilor autohtone de la S de Alpi. În sec. 7-6 î.e.n. dominația etruscă se extinde spre N până la fluviul Pad, iar spre S până în Campania.

Fizionomia etruscanilor antici

Etruscan negru

Etruscanii emigraseră în Italia din Orientul apropiat, aducând cu ei arta teracotei și a bronzului.

Frescă în marmură reprezentând etruscani războinici

c. 754 î.e.n. Greci din Chalcis întemeiază în Campania orașul Cumae, prima colonie elenă pe pământul italic; coloniști din Corint întemeiază în 734 în Sicilia orașul Siracuza. Multitudinea și strălucirea orașelor grecești din S Italiei duc, în sec. 4 î.e.n., la încetățenirea numelui de Grecia Mare (Magna Graecia) pentru această regiune, prin care se vor scurge spre N, în lumea populațiilor italice, elemente de cultură materială și spirituală elenă.

Grecia Mare (Magna Graecia) - de Hillfighter

sec. 7 - 6 î.e.n. Iau ființă în V Siciliei coloniile feniciene Motya, Solus, Panormos, care devin ulterior principalul reazem al stăpânirii cartagineze în insulă.

Magna Graecia

Magna Graecia - călăreț mercenar tarentin

753 aprilie 21. Dată reținută în mod tradițional de istoriografia antică drept moment al fondării Romei. Tradiția romană, evocând îndepărtatele origini ale orașului, începe cu fuga lui Enea din Troia, distrusă de ahei la capătul celor 10 ani de asediu, și cu debarcarea acestuia, după multe peregrinări, pe pământul italic, la vărsarea Tibrului în Marea Tireniană. 

Roma antică

Ascaniu, fiul lui Enea, întemeiază orașul Alba Longa, unde vor domni ca regi 12 dintre fiii săi. Fiica unuia dintre aceștia, vestala Rhea Silvia, dă naștere la doi gemeni, fii ai zeului Marte, Romulus și Remus, abandonați pe apele Tibrului, găsiți și crescuți de un păstor și hrăniți de o lupoaică într-o peșteră din vecinătatea Palatinului. După ani, la 753 î.e.n., cei doi frați hotărăsc să întemeieze pe Palatin o cetate care va purta numele de Roma, în cinstea lui Romulus.

Romulus și Remus - de Andrey Shishkin

Celebra statuie din Roma reprezentând lupoaica și cei doi fii, Romulus și Remus

753 - 510 î.e.n. În epoca regală, cetatea a fost condusă succesiv de 7 regi. Latinului Romulus îi urmează Numa Pompilius, sabin de origine (organizatorul ceremonialului cultelor), Tullus Hostilius, victorios în confruntarea cu sabinii (cucerește orașul Alba Longa), apoi Ancus Marcius, neîntrecut constructor. Celor 4 regi de origine latină sau sabină le-au urmat, potrivit legendei, trei suverani de origine etruscă - Tarquinius Priscus, Servius Tullius (autorul celei mai însemnate reforme a epocii regale, împărțirea populației pe criteriul censitar - în 6 clase, și teritorial - în 4 triburi) și Tarquinius Superbus. 
Abia istoriografia sec. 19-20 a dovedit că atât cronologia evenimentelor, cât și personalitățile acestei epoci constituie o pură ficțiune. Reconstituirea primelor secole ale istoriei romane s-a făcut târziu, în sec. 2-1 î.e.n., când, pornind de la o serie de mărturii ale analisticii, istoriografia romană a recompus, în conformitate cu măreția contemporană, începuturile Romei, împletind mitul cu realitatea și idealizând epoca abordată. Ea a comprimat procese de lungă durată petrecute în societatea romană în sec. 7-5, plasându-le în epoca regalității.

Frescă de la Vatican reprezentând portul maritim al Romei

Cercetările arheologice indică unirea așezărilor rurale disparate de pe colinele învecinate Tibrului și constituirea unei cetăți abia în sec.7 î.e.n., eveniment petrecut sub influența procesului de urbanizare din lumea etruscă. Data constituirii unei așezări de tip urban este coborâtă de diferiți arheologi la 650, 625 sau chiar 575 î.e.n.

villa romana (reconstrucție digitală)

latrină romană

Numele de Roma ar deriva din acela al gintei etrusce Rumlna. Societatea romană trăia, în această etapă, procesul trecerii de la orânduirea gentilică la societatea împărțită în clase. Unitatea de bază a societății era ginta, tot mai subminată de familie și de extinderea proprietății private. Populația Romei era grupată în 3 triburi, 30 curii și 300 de ginți. În vârful piramidei sociale se afla regele, secondat de un sfat al bătrânilor - senatul -, alcătuit inițial din 100, apoi din 300 de membri și de adunarea cetățenilor (comitia curiata).

Populația era împărțită în patricieni (cetățeni cu drepturi depline) și plebei.

Bustul lui Herodot făcut de etruscani

Sursa acestei serii de articole pe teme istorice: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.

Max's concept.

© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT