LUMEA ROMANĂ - IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT

Arcadius - Muzeul din Istanbul

395 - 408. Domnia lui Flavius Arcadius este tutelată de camarila curții din Constantinopol.

399 - 400. Răscoala antiromană a ostrogoților din Asia Mică, condusă de Tribigild (Tarbigilus). Puternică reacție antigermanică în imperiu. Goții, fiind în legătură cu Gainas, au venit în Imperiul de Est. Probabil Tribigild era un dușman al  lui Eutropius. În 399 d.Hr., el și trupele sale foederati s-au răzvrătit împotriva lui Arcadie din Frigia (cu cunoștința lui Gainas); la început el a fost victorios peste trupele imperiale trimise împotriva lui, dar după aceea a fost învins de ei la Selge; după ce și-a unit trupele cu Gainas, a pornit la Constantinopol. El a fost ucis în timpul luptelor din Tracia.

401. Vizigoții, conduși de regele Alaric, pătrund în Italia, părăsind definitiv partea răsăriteană a imperiului.

Alaric

Alaric atacând Roma

408 - 450. Domnia fiului lui Arcadius, Theodosius II, este tutelată de potentații curții, între care se impune generalul Flavius Ardabur Aspar, fiul unui got și al unei alane.

Theodosius II - Muzeul Louvre

413 - 439. Înconjurarea Constantinopolului cu puternice ziduri de apărare, păstrate parțial până astăzi (”zidul lui Theodosiu”).

Zidul Constantinopolului

431 iunie. Al treilea conciliu ecumenic, la Efes. Confruntarea dintre adepții lui Nestor (din 428 patriarh al Constantinopolului) și ai patriarhului Alexandriei, Ciril. Nestor este depus și excomunicat, iar învățătura sa (nestorianismul) condamnată.

Predica unui preot nestorian , pictură chineză .

Nestorianismul este o doctrină hristologică care a apărut în Biserică în secolul al V-lea. Fondatorul său este Nestorie, patriarh al Constantinopolului. Nestorianismul a fost o încercare de a explica rațional și de a înțelege încarnarea Logosului divin, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Omul Iisus Hristos. Nestorianismul învață că cele două esențe divină și umană sunt separate și sunt două persoane: omul Iisus Hristos și Logosul divin, care locuiește în om. De aceea, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu a suferit" sau "Dumnezeu a fost răstignit", pentru că ei cred că omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei resping termenul Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Maria, utilizând, în schimb, termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om). Este considerat erezie.

434. După reluarea conducerii confederației hunice de către Attila, provinciile europene ale imperiului devin, în 441 și 447, ținta unor pustiitoare raiduri ale temuților lor nomazi.

Confederația hunică a lui Attila (marcată cu oranj)  și Imperiul Roman (marcată cu galben pal) - la 450 d.Hr.

450 iulie 20. Moartea lui Theodosius II; sfârșitul dinastiei teodosiene.

450 - 457. Domnia lui Marcian. După slăbirea presiunii hune, el încheie tratate cu gepizii și ostrogoții.

Împăratul Marcian ilustrat pe o monedă

451 octombrie. Al patrulea conciliu ecumenic la Chalcedon, condamnă doctrina monofizită și-l depune pe Dioscoros, patriarhul Alexandriei.

Papa copt de Alexandria Dioscoros cel Mare (444 - 445) - deposedat la Calcedon pentru doctrina sa 

454. După înfrângerea hunilor la Nedao, gepizii își extind autoritatea asupra Câmpiei Panonice și a spațiului intercarpatic al Daciei, locuit de daco-romani.

Bătălia de la Nedao a fost o luptă care a avut loc în Pannonia în 454 d.Hr. între huni și foștii lor vasali. Nedao este considerat a fi un afluent al râului Sava. 


După moartea lui Attila Hun, forțele aliate ale popoarelor sub conducerea lui Ardaric, regele gepizilor, au învins forțele Hunnice ale lui Ellac, fiul lui Attila, care se luptase cu frații săi Ernak și Dengizich pentru supremație după moartea lui Attila. Ellac însuși a fost ucis în luptă.

471. În condițiile puternicei reacții antigermanice din imperiu, Leo I îl elimină, cu ajutorul isaurienilor, pe Aspar.

474 - 491. Domnia împăratului Zenon I (întreruptă în ianuarie 475 - august 476 de generalul Basiliscos). Apogeul influenței isaurienilor în viața politică a imperiului.

Harta animată a Imperiului Bizantin

488. La instigația împăratului Zenon, care îl numește magister militum per Italiam, Theodoric, regele ostrogoților (474 - 526), invadează Italia, îl înfrânge pe Odoacru și pune aici bazele unui puternic regat germanic (493 - 553).

După 476, provinciile răsăritene ale Imperiului Roman își continuă pentru încă un mileniu, în haine grecești, în cadrul Imperiului Bizantin, un zbuciumat dar strălucit destin, încheiat dramatic în 1453, prin cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani. 

În întreaga sa existență, Bizanțul se consideră unicul continuator și moștenitor al Imperiului Roman, Constantinopolul este considerat ”noua Romă”, împăratul de pe malul Bosforului autointitulându-se ”urmașul cezarilor”.
Chiar dacă pecetea greacă devine tot mai pregnantă, din sec. 6 greaca înlocuind latina ca limbă oficială și de cultură, tradiții romane supraviețuiesc în viața statală, administrativă, constituțională, în cea socială și politică.

Sursa acestei serii de articole pe teme istorice: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.

Max's concept.

© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT