DESPRE OAMENI ŞI SFINŢI

Termenul elenism a fost introdus în vocabularul științific de către istoricul Johann Gustav Droysen și a fost adoptat pe plan internațional. Droysen a fost un istoric german, care, prin lucrarea sa despre Alexandru Macedon, a adus pentru prima oară în discuție rolul personalității în evoluția evenimentelor.

Dacă citiți vreo istorie a Greciei antice, veți vedea referiri la poporul „elenic” și la perioada „ elenistică ”. Aceste referințe descriu doar o perioadă relativ scurtă între moartea lui Alexandru cel Mare în 323 î.Hr. și înfrângerea Egiptului de către Roma în 31 î.Hr., când Egiptul, și în special Alexandria, a ajuns să fie centrul elenismului. Sfârșitul lumii elenistice a venit când romanii au preluat Egiptul, în anul 30 î.Hr., odată cu moartea Cleopatrei .

323. Ptolemeu, fiul lui Lagos, unul dintre cei mai străluciți generali ai lui Alexandru cel Mare, devine, la moartea marelui cuceritor, satrap al Egiptului. Adversar al tendințelor autoritare ale lui Perdiccas, refuză, după dispariția acestuia (321), titlul de epimeletes (regent al imperiului) oferit de ceilalți diadohi, ”cea mai înțeleaptă decizie a vieții sale înțelepte” (H. Bengston). Spre deosebire de contemporanii săi, Ptolemeu I a urmărit, în epoca zbuciumată a luptelor dintre diadohi, un singur obiectiv - consolidarea stăpânirii în regiunile ce-i reveniseră inițial.

Ptolemeu I Soter Livius

Ptolemeu s-a născut în 367 î.Hr. ca fiu al unui nobil macedonean pe nume Lagus și al unei femei pe nume Arsinoe, care ar fi putut sau nu să fi aparținut unei ramuri minore din dinastia Macedoniei. Fiul lor este numit prietenul din tinerețe al lui Alexandru, dar fiind mai mare decât prințul coroanei, rolul său poate fi reconsiderat ca fiind acela de consilier. Ptolemeu a participat probabil la campania persană a lui Alexandru încă de la început, în 334. Există o referire întâmplătoare la un Ptolemeu care a fost prezent în timpul campaniei nordice din 335, dar nu suntem siguri dacă aceasta se referă la fiul lui Lagus sau la un alt Ptolemeu . Cu toate acestea, fiul lui Lagus cu siguranță a luat parte la bătălia de la Issus în noiembrie 333 și s-a alăturat călătoriei lui Alexandru spre oracolul lui Ammon, în deșertul libian, în primăvara anului 331. Istoricul Arrian al Nicomediei semnalează prezența lui Ptolemeu în timpul bătăliei de la poarta persană, dar întrucât relatarea lui Arrian se bazează pe propria sa istorie despre Alexandru și Ptolemeu, iar alte surse nu există în legătură cu acest subiect, trebuie să luăm povestea lui Arrian ca o probabilitate. Avem mai multă certitudine cu privire la prezența sa în Persepolis (Persepolis - Poarta tuturor națiunilor), care a fost prădată de Alexandru, la recomandarea amantei lui Ptolemeu,Thais. Nu știm prea multe despre relația lor, cu excepția faptului că ea i-a născut doi fii, Lagus și Leontiscus, și o fiică Irene („pace”).

305. Ptolemeu I Soter adoptă titlul de rege, fondând dinastia Lagizilor, care va conduce destinele Egiptului elenistic până în anul 30 î.Hr. Stăpân al unui stat unitar din punct de vedere al structurii geografice, etnice și economice, Ptolemeu își îndreaptă eforturile în direcția constituirii unui sistem administrativ puternic centralizat, a creării unei armate și flote solide. Alexandria devine în câteva decenii cea mai strălucită metropolă culturală și științifică a lumii elenistice (întemeierea Museiomului, centru al activității spirituale, celebră bibliotecă a lumii antice, a unui observator astronomic și a unei grădini zoologice). El însuși va redacta după 300 î.Hr. o istorie a vieții lui Alexandru cel Mare (zis și Macedon), izvor de bază al lui Arrian din Nicomedia.

301. După înfrângerea lui Antigonos Monophthalmos la Ipsos, Ptolemeu I anexează sudul Siriei (așa-numita Coilesiria), regiune care devine, pentru următorii 150 de ani, mărul discordiei în relațiile cu Regatul Seleucid vecin.

Platoul Giza - Marele Sfinx cu Piramida lui Khaf-Ra în fundal

Dinastia Ptolemeică este o dinastie care a condus Egiptul între 305 - 30 î.Hr.. A fost întemeiată de Ptolemeu I Soter, general al lui Alexandru Macedon (Diadoh), care a primit Egiptul în urma unui compromis între generalii și satrapii din Imperiul lui Alexandru Macedon, compromis realizat după moartea acestuia în capitala Babilon în 323 î.Hr..

Deși Ptolemeu I a fost un om politic și un militar priceput, care a încercat să nu neglijeze fondul etnic majoritar egiptean, urmașii săi nu s-au ridicat la anvergura sa, poate cu excepția notabilă a ultimei suverane, Cleopatra a VII-a. Odată cu moartea ei și cucerirea Egiptului de către armata romană, se încheie și perioada Egiptului ptolemeic. De la ambițiile de mare putere în regiune, Egiptul este redus la condiția de provincie a Imperiului Roman.

283 - 246. Domnia lui Ptolemeu II, fiul și, din 285, coregentul fondatorului dinastiei. Continuă procesul de centralizare a economiei și administrației, sunt puse bazele unui nou sistem juridic, este instituit cultul dinastic, iar prin expedițiile din Etiopia și Arabia este încurajat comerțul cu îndepărtata Indie. Generos sprijin acordat oamenilor de știință și cultură. Ptolemeu II reintroduce vechiul obicei de la curtea faraonilor al căsătoriilor consangvine, luând de soție pe sora sa, Arsinoe.

Ptolemeu II Philadelphus

Născut în 308 î.e.n. în Kos, Grecia; mort în 246 î.e.n. în Alexandria, Egipt. Părinți: Ptolemeu I Soter și Berenice I a Egiptului.

275. Inaugurarea farului din Alexandria (arhitect Sostratos din Chidos), una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.

Farul din Alexandria

Farul din Alexandria a avut o înălţime cuprinsă între 110 şi 130 de metri. A fost vreme de mai multe secole cea mai înaltă clădire construită vreodată de oameni. Distrus în 1303 de un cutremur, farul a fost una din cele 7 minuni ale lumii. Singura supravieţuitoare dintre „Cele şapte minuni ale lumii antice” este Marea Piramidă din Gizeh. Farul din Alexandria i-a ghidat pe marinari vreme de aproape 18 secole, cu ajutorul unor oglinzi reflectorizante pe timpul zilei şi luminilor unor focuri pe timpul nopţii. Astăzi, câteva fragmente din acel far distrus de cutremur sunt încă vizibile, întrucât au fost utilizate la construirea citadelei Qaitbay.

274 - 271. Primul război sirian inaugurează lungul șir al conflictelor cu Regatul Seleucid pentru stăpânirea Siriei Meridionale. Victorios, Egiptul Lagid se impune drept cel mai puternic și prosper stat al lumii elenistice.

273. Tratatul de prietenie (amicitia) între Egipt și Roma, încheiat cu ocazia sosirii unei solii lagide pe malul Tibrului, primul de acest gen din istoria statelor elenistice.

267 - 261. Războiul chremonidiac; Egiptul sprijină încercarea cetăților grecești de a se emancipa de sub dominația Macedoniei.

260 - 253. Al doilea război sirian; Egiptul înfruntă coaliția formată de Regatul Seleucid și Macedonia.

Ptolemeu III Euergetes

246 - 221. Domnia lui Ptolemeu III. Egiptul intervine în luptele dinastice din Regatul Seleucid, sprijinind uzurparea lui Antioh Hierax, și încearcă să slăbească Macedonia (rivala sa în lupta pentru hegemonie în Mediterana Orientală), încurajând în Grecia tendințele de emancipare de sub dominația macedoneană ale ligilor Aheeană și Etoliană și ale Spartei. Cirenaica este alipită din nou Egiptului.

246 - 241. În cursul celui de-al treilea război sirian, armata egipteană înaintează victorioasă până la Eufrat, dar tulburări interne impun întreruperea campaniei. Consolidându-și stăpânirile din Cilicia, Caria, Tracia și Marea Egee, Egiptul Lagid atinge acum maxima sa expansiune teritorială

(c. 100.000 km²).

Ptolemeu IV Philopator

Ptolemeu IV Filopator a fost fiul lui Ptolemeu III; Ptolemeu IV a luat numele de Filopator care semnifică iubirea tatălui; corespunzând obiceiului acestei dinastii, s-a căsătorit cu sora sa, Arsinoe III.

221 - 205. Domnia lui Ptolemeu IV, tutelată de sfetnicii Sosibios și Agatocle. Înfrânt în primii ani ai celui de-al patrulea război sirian (221 - 217), Egiptul obține o prețioasă victorie în bătălia de la Rafia (217), îndeosebi datorită recrutării în armată a unor elemente autohtone.

Ptolemeu V Epiphanes

Fiul lui Ptolemeu IV Filopator și al lui Arsinoe a III-a a Egiptului, a fost al cincilea conducător al dinastiei ptolemaice. A moștenit tronul la vârsta de cinci ani și sub o serie de regenți, regatul a fost paralizat. A fost căsătorit cu Cleopatra I Syra (m. 194 BC–182 BC), cu care a avut trei copii: Ptolemeu VI Philometor, Ptolemeu VIII Physcon și Cleopatra a II-a Egiptului, de la care a avut ca nepoate pe Cleopatra III a Egiptului și Cleopatra Thea. Piatra Rosetta a fost produsă în timpul domniei sale ca adult.

204 - 180. Ptolemeu V domnește sub tutela potentaților curții din Alexandria, Sosibios, Agatocle, apoi Tlepolemos și Aristomene. Revolte ale trupelor de mercenari și răscoale ale populației egiptene exploatate (207 - 184) anunță începutul decăderii economice și administrative interne și reduc rolul Egiptului în contextul politic al Mediteranei Orientale.

196. Din acest an datează ”Piatra de la Rosette”, inscripție care a permis descifrarea de către savantul francez Champollion a vechilor hieroglife egiptene.

188. Pacea de la Apameia face din Roma arbitrul suprem al lumii elenistice.

Egiptul - parte a lumii elenistice (188 î.Hr.)

170 - 168. Al șaselea război sirian. Antioh IV cucerește Egiptul, cu excepția Alexandriei, și se proclamă regent al statului în numele nepotului său minor Ptolemeu VIII; este însă constrâns să se retragă de ultimatumul senatului roman transmis de C. Popillius Laenas.

164. Izgonit de Ptolemeu VIII, Ptolemeu VI (180 - 145) se refugiază la Roma.

163. Împărțirea statului în urma arbitrajului senatului roman; Ptolemeu VI rămâne în Egipt și Cipru, Ptolemeu VIII devine stăpân al Cirenaicii.

155. Evreii refugiați din Regatul Seleucid obțin dreptul de a se stabili la Alexandria, într-un cartier propriu.

Ptolemeu VIII

145. Reunificarea statului, la moartea lui Ptolemeu VI, de către Ptolemeu VIII (145 - 116). Intrigi dinastice care se transformă în sângeroase războaie civile și repetate răscoale ale populației egiptene autohtone accelerează declinul țării. Izgonirea oamenilor de știință și cultură din Alexandria, ale cărei tradiții sunt preluate de Pergam și Rhodos.

116. La moartea lui Ptolemeu VIII, regatul este împărțit practic în trei state: Egiptul propriu-zis, Cirenaica și insula Cipru. Conflictele dinastice, intervențiile costisitoare în Siria seleucidă slăbesc autoritatea centrală.

96. Moartea lui Ptolemeu Apion, fiul nelegitim al lui Ptolemeu VIII, care lasă moștenire statului roman Cirenaica, transformată în anul 74 în provincie romană.

58. Ciprul este transformat în provincie romană.

51. La moartea lui Ptolemeu XII, tronul din Alexandria este ocupat de fiul și de fiica sa, Ptolemeu XIII și Cleopatra VII.

Cleopatra VII Philopator

48. Îndepărtată de la putere de către fratele și soțul ei, ambițioasa și inteligenta Cleopatra VII obține sprijinul lui Caesar, în timpul războiului alexandrin. Ptolemeu XIII îi asediază pe Caesar și Cleopatra în Alexandria (cu care ocazie este distrusă de flăcări celebra bibliotecă), dar este înfrânt și se îneacă în Nil.

Ptolemeu XIII

Ptolemeu Teos Filópator, cunoscut și sub numele de Ptolemeu XIII sau Regele Copil (62 î.Hr. - 47 î.e.n.) a fost faraonul Egiptului, domnind împreună cu sora sa mai mare și soția sa - Cleopatra VII, din anul 51 î.Hr., până la moartea sa.

47 - 30. Domnia Cleopatrei VII; energica regină încearcă, cu ajutorul lui Caesar, apoi al lui Marcus Antonius, să oprească declinul regatului și să restabilească vechile hotare ale Egiptului Lagid.

Cleopatra

30. Înfrânt de Caius Octavianus în războiul civil care îi opune pe cei doi oameni politici romani, Marcus Antonius se sinucide în Alexandria. Nereușind să-și salveze tronul, Cleopatra alege același destin pentru a nu împodobi triumful lui Octavianus. Egiptul, ultimul stat elenistic, este transformat într-o provincie a Imperiului Roman.