17 aprilie 2018

POPULAȚIILE MIGRATOARE - FRANCII


Harta Galiei la anul 58 î.Hr.



c. 250. Prima menţiune în izvoarele latine a francilor, confederaţie de triburi vest-germanice stabilite la E de cursul mijlociu şi inferior al Rinului. Constituirea acestei confederaţii este probabil rezultatul procesului de restructurări etnice petrecut în sec.3 - 4, în sânul unor populaţii germanice cunoscute deja Romei din sec.1 e.n., precum chatii, chamavii, bructerii, sicambrii ş.a.


Statueta unui franc (făcută manual), Dumbarton Oaks, Washington

253 - 276. Francii participă la raidurile întreprinse în epoca "Anarhiei militare" de populaţiile germanice împotriva Galliei, Hispaniei, Britanniei. Prin expediţiile navale din Marea Nordului (în asociaţie cu saxonii) şi prin frecventele atacuri de la Rin, ei devin o ameninţare permanentă pentru securitatea provinciilor occidentale ale Imperiului Roman.


Galii înainte de sosirea lui Caesar

c. 288. Francii ocupă insulele de la gurile Rinului, locuite de batavi.

350 - 353. Profitând de slăbirea apărării limesului roman în timpul războiului civil dintre Magnetius şi Constanţiu II, francii invadează, alături de alamani, Gallia Răsăriteană (ocuparea oraşului Colonia Agrippinensis = Koln). Cezarul Iulian îi respinge în 358; numeroase cotingente france vor lupta în următoarele decenii ca trupe federate în armata romană, iar comandanţi militari de origine francă, precum Merobaud, Bauto sau Arbogast, ocupă funcţii din cele mai înalte în conducerea Imperiului Roman de Apus.


Harta populaţiei franceze în secolul III e.n. (Imperiul Roman - în oranj, francii - în verde)

387 / 388. În timpul războiului civil dintre uzurpatorul Maximus şi Teodosiu I, francii străpung din nou limesul renan. În 393 Roma încheie cu ei un foedus (tratat).


Gali războinici

sec. 4 - 5. În condiţiile slăbirii statului roman, are loc o lentă, dar continuă înaintare a francilor la vest de Rin, în direcţia văilor râurilor Escaut şi Mosella, şi aşezarea lor durabilă în aceste ţinuturi.



428 (sau 432). Generalul roman Aetius stopează tentativa regelui francilor salieni, Chlodion (425 - 448) - primul reprezentant al dinastiei merovingiene atestat istoric - de a-şi extinde stăpânirea în regiunea râului Somme.


Regele Chlodion (stampă)


Ţinuturile francilor salieni în perioada 400 - 440 e.n.

451. Contingente france (conduse, potrivit tradiţiei, de regele Meroveau) participă alături de Aetius la marea bătălie de pe Câmpiile Catalaunice.

457 - 481. Domnia regelui francilor salieni Childeric I. Centrul statului este fixat la Tourani. Prin politica sa, el creează premisele unificării puternicului regat franc sub fiul său, Clovis.


Francii în Belgia romană - a doua jumătate a sec. V e.n. sub regele Childeric I.

Diviziunile teritoriale chiar înainte de moartea regelui Childeric I

481. La urcarea pe tron, Clovis este suveranul ambiţios al unui mic regat al francilor din NE Franţei. La capătul unei domnii de trei decenii, el devine stăpânul neconestat al aproape întregii Galli (cu excepţia unei fâşii a litoralului mediteranean - Provenţa şi Septimania). El anexează mai întâi regatul condus de generalul roman Syagrius, pe care îl înfrânge în 486 în bătălia de la Soissons (ţinuturile dintre Loira şi Somme) şi zdrobeşte în 496 puterea alamanilor în bătălia de la Tolbiac (= Zulpich?).



Bătălia de la Tolbiac, 496 - Ary Scheffer (1795 - 1858), Versailles, Musée national du Château et des Trianons

Clovis îi elimină din Aquitania pe vizigoţi, învinşi în bătălia de la Vouille în 507. Sprijinit de biserică (se converteşte în c.495 la catolicism), îi sileşte pe ceilalţi regi franci să-i recunoască autoritatea. 


Campania francilor în Aquitania 507 - 509 e.n.

Cuceririle succesive ale francilor în perioada 481 - 511 e.n.



Clovis şi Clotilde - artist d'Antoine-Jean Gros, Paris, Petit Palais, 1811


Clovis I, rege creştin şi primul rege al tuturor francezilor de astăzi- Jean de Tillet (1550)


Pe scurt:
Clovis I este considerat în istoriografie drept unul dintre cele mai importante personalități din istoria Franței; tradiția republicană îl recunoaște ca primul rege a ceea ce a devenit Franța, iar tradiția regală vede în el primul rege creștin al Regatului Franc. Derivând din dinastia merovingiană, fiu al lui Childeric I, regele francilor salieni de Tournai (Belgia), și Regina Basina Turingia, strălucit conducător militar, acesta a crescut în mod semnificativ aria regatului mic al francilor salieni moștenit la moartea tatălui său, unificând o mare parte din regatele france, desfiinţând graniţele alemanilor și burgunzilor și anexând teritoriile vizigoților în sudul Galiei.

Clovis I botezat de către episcopul Remi de Reims, statuie din secolul al XIX-lea, aflată în fața bazilicii Sf. Remi Reims.


Reprezentarea anacronică a botezului lui Clovis, ilustrând ritualul prin stropirea cu apă într-o cuvă de botez şi ungerea cu mir (botezul arian). Botezul prin imersiune într-o piscină baptisterială rămâne în uz până în perioada carolingiană. Pânză pictată de maestrul secolului al XV-lea, Saint Gilles.


Cupola din Ravenna reprezentând botezul arian al lui Iisus de către Ioan Botezătorul, în care apare în apă doar pe jumătate, sugerând prin aceasta că s-a născut din nou din apă (50%) și din duh (50%).

După moartea sa (511), opera îi este desăvârşită de fiii lui, care fac din Regnum Francorum cel mai puternic stat al epocii şi totodată cea mai de seamă creaţie statală a evului mediu timpuriu.


Împărţirea Franţei e către fiii lui Clovis I, după moartea acestuia în 511 e.n.





Trésor de Gourdon, patène Trésor découvert près de Gourdon (Saône-et-Loire), en 1845. Comoara lui Gourdon, patène Trésor, descoperită lângă Gourdon (Saône-et-Loire), în 1845
.



Puterea spirituală și puterea temporală. Decret al lui Gratian, secolul al XIII-lea.

Sursa acestei serii de articole pe teme istorice: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.


Max's concept.
© Copyright 2018 MAX'S CONCEPT

Postare prezentată

POPOARELE EUROPENE - GETO-DACII

Regiunea carpato-dunăreană, în care a evoluat comunitatea etnică românească, a fost ocupată inițial, în jurul anului 2000 î.e.n., de căt...