Se afișează postările cu eticheta VIZIGOŢII. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta VIZIGOŢII. Afișați toate postările

miercuri, aprilie 11

VIZIGOŢII

Goţii

150 / 180. Migrarea goţilor din ţinutul Vistulei Inferioare în stepele nord-pontice.

238. Începutul incursiunilor gotice în provinciile balcanice ale Imperiului Roman.

Traseele de deplasare a barbarilor în timpul migraţiilor

269. Data separării, potrivit tradiţiei, a neamului goţilor în două mari ramuri de sine stătătoare: vizigoţi (sau tervingi) şi ostrogoţi (sau greutungi).

332. Foedus (tratat) între vizigoţii din nordul Dunării şi Imperiul Roman, după campaniile victorioase ale cezarului Constantin II, fiul împăratului Constantin cel Mare. Contingente vizigote sunt angajate în calitate de trupe federate în armata imperială.

341. Episcopul arian got Wulfila începe să predice în rândul populaţiei romanice şi gote din N Dunării. Răspândirea creştinismului, în forma sa ariană, întâmpină opoziţia nobilimii vizigote conduse de Antaric, care-l constrânge pe Wulfila să se refugieze în 348 în Imperiul Roman.

Wulfila traducând Biblia în limba goţilor - sec. IV e.n.

367 - 369. Lupte la Dunărea de Jos între împăratul Valens şi Atanaric, conducătorul vizigoţilor, încheiate cu o pace de compromis.

376. Sub presiunea hunilor, care, după ce au nimicit Regatul Ostrogot din N Mării Negre condus de Ermanaric, înfrâng forţele vizigote la Nistru, o grupare vizigotă condusă de Fritigern solicită admiterea în S Dunării, pe teritoriul Imperiului Roman. Prin urmare, 200.000 de vizigoţi, urmaţi de ostrogoţii conduşi de Saphrax şi Alatheus, sunt cantonaţi în dioceza Tracia.

377. Jaful la care vizigoţii refugiaţi în imperiu sunt supuşi din partea autorităţilor locale declanşează o mare răscoală antiromană.

378 august 9. Fără a mai aştepta întăririle trimise din Apus de împăratul Graţian, Valens angajează la Adrianopol (= Edirne, Turcia) confruntarea decisivă cu răsculaţii germanici. Înfrânt, moare pe câmpul de luptă, iar provinciile balcanice, lipsite de apărare, cad pradă pustiirilor vizigoţilor.

Bătălia de la Adrianopole

382. Tratat (foedus) între Imperiul Roman şi vizigoţi, care obţin dreptul de a se stabili ca federaţi între Dunăre şi Balcani.

401. Vizigoţii, conduşi de regele Alaric (395 - 410), răsculaţi împotriva autorităţii imperiale, părăsesc Illyricum şi pătrund în Italia. Victoriile generalului Stilicon la Verona îi obligă în 403 să se retragă temporar în regiunea Savei.

Regatul Visigoţilor 405 - 711 e.n.

408. După moartea lui Stilicon, Alaric invadează din nou Italia.

410 august 14. Vizigoţii conduşi de Alaric cuceresc Roma şi jefuiesc oraşul timp de trei zile. Pentru prima dată după opt secole, Cetatea Eternă este ocupată prin forţa armelor de un cuceritor străin. La scurt timp de la părăsirea Romei, Alaric, una dintre figurile importante ale migraţiei germanice, dar cu un rol istoric eminamente distructiv, moare la Cosenza, în S Italiei.

411. Conduşi de Ataulf (410 - 415), succesorul lui Alaric, vizigoţii părăsesc Italia, invadează Gallia meridională, apoi pătrund, în 415, în Hispania.

418. Reveniţi din Peninsula Iberică, vizigoţii se stabilesc ca federaţi ai Imperiului Roman de Apus în SV Galliei (provincia Aquitania), punând bazele unui regat germanic cu capitala la Tolosa (= Toulouse). Regatul vizigot este primul stat barbar constituit pe teritoriul Imperiului Roman.

439. Regatul Vizigot denunţă foedus-ul cu Roma, proclamându-şi independenţa.

451. Regele vizigot Teodoric I (418 - 451), succesorul lui Valia, se alătură lui Aetius luptând împreună cu romanii în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice împotriva lui Attila; cade în luptă chiar în momentul victoriei.

462. Regatul Vizigot cucereşte oraşul Narbonne, atingând ţărmul Mării Mediterane.

466 - 484. Domnia regelui Euric. Apogeul expansiunii teritoriale şi al puterii politice a statului vizigot, care devine cel mai puternic regat germanic al epocii, incluzând o mare parte a Galliei şi a Spaniei. Codificarea dreptului vizigot, cu ajutorul juriştilor romani din Gallia, Codex Euricianus (c. 475) devenind prima culegere de legi a dreptului germanic.

507. Înfrânt în bătălia de la Vouille de francii conduşi de Clovis, statul vizigot pierde posesiunile din Gallia, cu excepţia litoralului mediteranean (Provenţa şi Septimania). Centrul de gavitate al puterii vizigote se strămută în Peninsula Iberică, capitala fiind spabilită iniţial la Narbonne (507), apoi la Barcelona (531), Merida (551) şi Toledo (554) - care devine centrul politic şi spiritual al regatului.

585. Anexarea Regatului Suebilor din NV Peninsulei Iberice.

589. Renunţarea la arianism şi adoptarea catolicismului.

sec. 7. Cucerirea regiunilor din S Spaniei ocupate de bizantini în timpul domniei lui Iustinian (554).

711. Regatul Vizigot se prăbuşeşte sub loviturile arabilor.


Sursa acestei serii de articole pe teme istorice: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.