marți, aprilie 3

ILIRII


milen. 2 î.e.n. Cristalizarea, în epoca bronzului, într-o vastă regiune din V şi NV Peninsulei Balcanice, a triburilor indo-europene ale ilirilor. Numele Illyria şi cel generic de iliri sunt date de izvoarele greceşti şi latine celor c. 100 de triburi care populau la jumătatea milen. 1 î.e.n. teritoriul limitat la V de Marea Adriatică, la N de Peninsula Istria şi de linia Dravus (= Drava) - Dunăre, la E de râul Margus (= Morava) şi la S de Epir.

milen. 1 î.e.n. (început). Stabilirea în SE Italiei a triburilor apulilor, iapigilor şi mesapilor, considerate de cei mai mulţi cercetători ca aparţinând marii familii ilire dar vorbitoare de limbă latină.

sec. 7 - 6 î.e.n. Fondarea, pe coasta neospitalieră a Illyriei, a primelor colonii greceşti: Epidamnos (c. 625 î.e.n.) - devenit după c. 300 î.e.n. Dyrrhachion (astăzi Durres), Apollonia (= Poian) (c. 588 î.e.n.) şi Buthronton (= Butrinţi). În următoarele secole mai sunt întemeiate pe litoral sau pe insulele din faţa acestuia şi alte colonii elene: Crocyra, Melania, Orikon (sau Orikos = Pacha Liman), Lissos (= Lesha), Issa (= Vish) şi Pharos (= Hvar). Dintre acestea o remarcabilă înflorire economică şi urbanistică cunosc, în sec. 5 - 4 î.e.n., Dyrrhachion şi Apollonia, care din a doua jumătate a sec. 5 î.e.n. bat monedă proprie. Iniţial puncte de schimb între metropolele greceşti şi lumea iliră, coloniile devin înfloritoare centre de producţie locale, prin care influenţele civilizaţiei elene pătrund în Illyria.




Triburi care se regăsec în Dacia: Apuli (Apulli), stabiliţi în centrul Transilvaniei în sec. 1 î.e.n., posibil împreună cu siculii (secuii), pe vremea aceea, locuitorii Siciliei fiind numiți siculi, chiar dacă au venit în perioade diferite.

Despre acest lucru puteţi citi aici: Dacii ardeleni sau tribul Apuli

sec. 7 - 6 î.e.n. În izvoarele greceşti apar primele menţiuni despre triburile ilire. Multitudinea de triburi, înrudite ca limbă, cultură materială şi spirituală, etnonime, se învecina cu geto-dacii în NV, cu tracii în E, cu macedonenii în SE şi cu triburile epirote în S. Principalele ocupaţii ale acestor populaţii aflate în faza de destrămare a orânduirii gentilice erau: păstoritul, mineritul, în regiunile de litoral agricultura şi pescuitul; ilirii, cu un remarcabil simţ practic, erau meşteşugari iscusiţi şi navigatori îndrăzneţi în Marea Adriatică. Dintre triburi se impun, în secolele următoare, în Illyria de N: iapozii, liburnii, maezii, breucii, sardeţii, în cea centrală: adalmaţii, desitiaţii, indarii, autariaţii, ardieii, iar în S: piruştii, partinii, albanii, taulanţii, encheleii. Triburile ilire nu au format niciodată o entitate politică unitară, un stat care să cuprindă întreaga Illyrie.

sec. 5 - 3 î.e.n. Societatea iliră, în care şi unele elemente ale modului de producţie sclavagist, cunoaşte o mai rapidă dezvoltare social-economică. Apar centre puternic întărite, precum Skodra (= Shkodra), Amantie (= Piloca), Bylis (= Hekali) sau Phonice (= Finigi). Pe teritoriul locuit de triburile encheleilor, taulanţilor, moloşilor şi ardieilor se cristalizează primele formaţiuni statale.

c. 450 - c. 350 î.e.n. Regatul encheleilor, constituit în câmpiile Kortcha şi Devoli, îşi extinde hotarele spre E, ajungând vecin al Macedoniei. În prima jumătate a sec. 4, sub regele Bardylis, cunoaşte apogeul puterii sale. Concomitent se afirmă, în regiunile de coastă, regatul taulanţilor care, la jumătatea sec. 4 î.e.n., cucereşte Dyrrhacion şi Apollonia.



Triburi de iliri

435 î.e.n. Frământări sociale la Dyrrhachion. Elemente populare răstoarnă regimul oligarhic, aristocraţii alungaţi din oraş cer şi obţin sprijinul taulanţilor. În războiul civil intervin Corintul (în sprijinul democraţilor), Corcyra şi Atena alături de oligarhi. Conflictul în jurul Dyrrhachionului constituie una din cauzele declanşării în lumea greacă a războiului peloponesiac.

c. 430 - 395 / 390 î.e.n. Triburile moloşilor din Epir creează o ligă în frunte cu regele Tharypas, care încheie un tratat de alianţă cu Atena, oraş unde crescuse şi fusese educat, deschizând larg porţile influenţelor civilizaţiei elene şi asigurând molosilor supremaţia în Epir.


Illyrians

335 î.e.n. Encheleii, conduşi de Clitus (succesorul lui Bardylis), aliaţi cu Glaucias, regele taulanţilor, se răscoală împotriva autorităţii macedonene, la moartea lui Filip II, dar sunt înfrânţi în lupta de la Pelion (lângă Kortscha) de către Alexandru cel Mare, noul suveran. Deşi la moartea lui Alexandru (323) îşi redobândesc independenţa, encheleii încetează să mai joace un rol politic activ în Illyria Meridională.


Armurii lui Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon)

306 î.e.n. Cu sprijinul lui Glaucias, Pirus devine rege al moloşilor şi hegemon al confederaţiei triburilor epirote. În timpul aventuroasei lui domnii (306 - 272 î.e.n., cu întreruperi), Epirul atinge apogeul puterii sale.

sec. 3 î.e.n. Declinul encheleilor şi taulanţilor; ascensiunea Epirului şi a triburilor ardieilor din regiunea de coastă cu centrul la Rizon.

250 - 231 î.e.n. Domnia regelui Agron; ascensiunea regatului ardieilor, care cucereşte ţinuturile taulanţilor şi devine o putere maritimă.

234 / 233 î.e.n. Abolirea regalităţii la moloşi. Epirul rămâne o confederaţie de triburi (cu reşedinţa la Phoinike), dependentă de Macedonia.

231 î.e.n. Lui Agron îi succede energica şi ambiţioasa sa soţie, Teuta. Regatul ardieilor cucereşte în 230 î.e.n. o parte a Epirului, ocupă insula Corcyra şi începe asediul oraşelor greceşti Issa şi Dyrrhachion, periclitând drumurile comerciale din Marea Adriatică.


229 - 228 î.e.n. Primul război ilir. Întărirea statului ilir declanşează riposta violentă a Romei. O flotă romană despresoară Dyrrhachionul şi obţine predarea Corcyrei de la Demetrios din Pharos (aventurier grec din solda Teutei). Regina iliră este constrânsă să ceară pace, cedează partea meridională a regatului lui Demetrios din Pharos (devenit aliat al romanilor) şi se angajează să respecte libertatea comerţului dintre Italia şi Grecia. Oraşele greceşti de pe litoralul ilir trec sub protecţia Romei. Evenimentul marchează prima intervenţie a Romei în Peninsula Balcanică.

219 î.e.n. Al doilea război ilir. Încercarea lui Demetrios din Pharos de a se emancipa de sub autoritatea romană şi de a se alia cu Macedonia elenistică determină intervenţia Romei, care trece coasta Illyriei în stăpânirea sa. Regatul ardieilor devine stat clientelar romanilor; în timpul primului război macedonean (215 - 205 î.e.n.) este aliatul Romei împotriva Macedoniei elenistice.


170 î.e.n. În timpul celui de-al treilea război macedonean (171 - 168 î.e.n.) regele ardieilor, Gentius, se raliază Macedoniei împotriva Romei. Înfrânt la Shkodra, Gentius este dus captiv la Roma. Illyria Meridională este transformată în posesiune romană (administrată împreună cu Macedonia sau Gallia Cisalpina). Sub Caesar devine provincie de sine stătătoare.

167 î.e.n. Campanie pustiitoare a generalului roman L. Aemilius Paulus în Epir, după încheierea celui de-al treilea război macedonean. Peste 70 de localităţi sunt distruse, iar 150.000 de captivi sunt vânduţi ca sclavi.

148 î.e.n. Epirul este transformat în posesiune romană şi alipit provinciei Macedonia.

35 - 33 î.e.n. Campanii ale lui Caius Octavianus în Illyricum. Extinderea stăpânirii romane în interior.

6 î.e.n. Puternica răscoală antiromană a triburilor din Pannonia şi illyricum, condusă de Bato şi Pinnes. După reprimarea, cu mare dificultate, a răscoalei, de către Tiberius, illyricum este împărţit - în 9 e.n. - în două provincii: Illyricum Superius (numit din vremea Flaviilor - Dalmaţia) şi Illyricum Inferius (numit de la jumătatea sec. 1 î.e.n. - Pannonia).

sec. 1 - 4 e.n. Din provincia romană Illyria, Imperiul Roman recrutează în acest răstimp trupe de elită, din rândul cărora se vor ridica generali şi împăraţi destoinici - Claudiu II, Aurelian, Probus, Carus, ş.a.

295. La moartea lui Teodosiu I, Illyria intră în componenţa Imperiului Roman de Răsărit (viitorul stat bizantin), devenit ţinut de frontieră, iar Dyrrhachion devine cel mai important port al Imperiului la Marea Adriatică. Se ridică noi oraşe - Phoinike, Scampa (Elbasan) şi Deapolis, iar altele precum Apollonia, decad.

Imperiul Roman în timpul lui Hristos

Sursa acestei serii de articole despre istoria antică: "O ISTORIE A LUMII ANTICE" - compendiu; Internet (poze, hărţi); traduceri din istoria universală.

Niciun comentariu: